geantă¹ sf [At: DOC. (1790), ap. ȘIO / Pl: genți, (înv) ~te, gente / E: tc čanta] 1 Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă mai ales dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc. Si: (înv) tașcă Cf servietă. 2 Poșetă. 3 (Înv) Cartușieră.

GEANTĂ, genți, s. f. Obiect de piele, de pînză rezistentă sau de alt material, de obicei în formă dreptunghiulară, pentru purtat acte, cărți, corespondență etc.; servietă. Mi-am pus în geantă cărțile de cursuri ale acelei dimineți. SADOVEANU, N. F. 139. S-a putut întoarce cu geanta mai plină. REBREANU, R. I 82. Portofilul de ministru îi ca o geantă de vînător. ALECSANDRI, T. 1360. ♦ Poșetă.

GEANTĂ genți f. 1) Obiect, de obicei de formă dreptunghiulară, cu mâner și închizătoare, confecționat din piele sau din alt material, în care se poartă cărți, caiete sau hârtie de tot felul; servietă. 2) Obiect de acest fel, dar mai mic, în care femeile poartă banii și accesorii de toaletă; poșetă. [G.-D. genții] /<turc. çanta

geantă f. 1. geamantan mic pentru scrisori; 2. cartușieră: o geantă de vânători plină de fișicuri AL. [Turc. DJANTA].

geántă f., pl. gente și gențĭ (turc. čanta și ğanta, geantă; ngr. dziánta, bg. sîrb. čanta). Geamantan mic de pele, ca cela în care vînătoriĭ duc vînatu, curieriĭ scrisorile, baniĭ ș. a. și care se poartă atîrnat de umăr c’o curea orĭ are două toarte și se ține în mînă. Mold. Ghĭozdan școlăresc. V. cartușieră, tașcă, zăgîrnă.

geantă (poșetă; servietă) s. f., g.-d. art. genții; pl. genți

geantă (servietă) s. f., g.-d. art. genții; pl. genți

geantă (servietă) s. f., g.-d. art. genții; pl. genți

geantă («pungă»), pl. genți

geantă, genți.

GEANTĂ s. v. cartușieră.

GEANTĂ s. 1. v. servietă. 2. v. poșetă. 3. v. tașcă.

GEANTĂ s. 1. mapă, servietă. (Ține dosarele în ~.) 2. poșetă. (Scoate rujul din ~.) 3. tașcă. (Vînătorul purta o ~.)

geantă s. v. CARTUȘIERĂ.

geantă (genți), s. f. – Poșetă, servietă. – Mr. ceantă. Tc. canta (Șeineanu, II, 188), cf. ngr. τσάντα, bg. čanta.