10 definiții pentru sfâșietură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÂȘIETURĂ, sfâșieturi, s. f. Locul unde s-a sfâșiat ceva; ruptură, gaură; bucată sfâșiată din ceva; sfâșiere. [Pr.: -și-e-] – Sfâșia + suf. -tură.

SFÂȘIETURĂ, sfâșieturi, s. f. Locul unde s-a sfâșiat ceva; ruptură, gaură; bucată sfâșiată din ceva; sfâșiere. [Pr.: -și-e-] – Sfâșia + suf. -tură.

sfâșietu sf [At: VALIAN, V. / P: ~și-e~ / V: (rar) ~iit~ / Pl: ~ri / E: sfâșia + -tură] 1 Sfâșiere (6). 2 Bucată sfâșiată (1) din ceva Si: sfârticătură (3).

sfâșiitu sf vz sfâșietură

sfâșiitu sf vz sfâșietură

SFÎȘIETURĂ, sfîșieturi, s. f. Faptul de a sfîșia; locul unde s-a sfîșiat ceva; ruptură, gaură. Încolo, desculț, și nădragii cu sfîșieturi rușinoase. SADOVEANU, P. M. 19. Prin sfîșietura nădragilor nu se văzu nici piele, nici sînge. GALACTION, O. I 282.

sfîșîetúră f., pl. ĭ. Parte sfîșiată. V. zdreanță și spintecătură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfâșietu (desp. -și-e-) s. f., g.-d. art. sfâșieturii; pl. sfâșieturi

sfâșietu (-și-e-) s. f., g.-d. art. sfâșieturii; pl. sfâșieturi

sfâșietu s. f. (sil. -și-e-), g.-d. art. sfâșieturii; pl. sfâșieturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFÂȘIETU s. ruptură, spintecătură, (înv.) spărtură. (~ la o haină.)

SFÎȘIETU s. ruptură, spintecătură, (înv.) spărtură. (~ la o haină.)

Intrare: sfâșietură
sfâșietură substantiv feminin
  • silabație: sfâ-și-e- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfâșietu
  • sfâșietura
plural
  • sfâșieturi
  • sfâșieturile
genitiv-dativ singular
  • sfâșieturi
  • sfâșieturii
plural
  • sfâșieturi
  • sfâșieturilor
vocativ singular
plural
sfâșiitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfâșietu, sfâșieturisubstantiv feminin

  • 1. Locul unde s-a sfâșiat ceva; bucată sfâșiată din ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Încolo, desculț, și nădragii cu sfîșieturi rușinoase. SADOVEANU, P. M. 19. DLRLC
    • format_quote Prin sfîșietura nădragilor nu se văzu nici piele, nici sînge. GALACTION, O. I 282. DLRLC
etimologie:
  • Sfâșia + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.