10 definiții pentru sfâșietură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SFÂȘIETURĂ, sfâșieturi, s. f. Locul unde s-a sfâșiat ceva; ruptură, gaură; bucată sfâșiată din ceva; sfâșiere. [Pr.: -și-e-] – Sfâșia + suf. -tură.
SFÂȘIETURĂ, sfâșieturi, s. f. Locul unde s-a sfâșiat ceva; ruptură, gaură; bucată sfâșiată din ceva; sfâșiere. [Pr.: -și-e-] – Sfâșia + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
sfâșietură sf [At: VALIAN, V. / P: ~și-e~ / V: (rar) ~iit~ / Pl: ~ri / E: sfâșia + -tură] 1 Sfâșiere (6). 2 Bucată sfâșiată (1) din ceva Si: sfârticătură (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfâșiitură sf vz sfâșietură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfâșiitură sf vz sfâșietură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFÎȘIETURĂ, sfîșieturi, s. f. Faptul de a sfîșia; locul unde s-a sfîșiat ceva; ruptură, gaură. Încolo, desculț, și nădragii cu sfîșieturi rușinoase. SADOVEANU, P. M. 19. Prin sfîșietura nădragilor nu se văzu nici piele, nici sînge. GALACTION, O. I 282.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfîșîetúră f., pl. ĭ. Parte sfîșiată. V. zdreanță și spintecătură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sfâșietură (desp. -și-e-) s. f., g.-d. art. sfâșieturii; pl. sfâșieturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sfâșietură (-și-e-) s. f., g.-d. art. sfâșieturii; pl. sfâșieturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfâșietură s. f. (sil. -și-e-), g.-d. art. sfâșieturii; pl. sfâșieturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SFÂȘIETURĂ s. ruptură, spintecătură, (înv.) spărtură. (~ la o haină.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SFÎȘIETURĂ s. ruptură, spintecătură, (înv.) spărtură. (~ la o haină.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: sfâ-și-e-
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sfâșietură, sfâșieturisubstantiv feminin
- 1. Locul unde s-a sfâșiat ceva; bucată sfâșiată din ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: gaură ruptură sfâșiere spintecătură spărtură
- Încolo, desculț, și nădragii cu sfîșieturi rușinoase. SADOVEANU, P. M. 19. DLRLC
- Prin sfîșietura nădragilor nu se văzu nici piele, nici sînge. GALACTION, O. I 282. DLRLC
-
etimologie:
- Sfâșia + -tură. DEX '98 DEX '09