sfâșiere sf [At: 1838, F. M. 50/1 / V: (îrg) ~șiare / Pl: ~ri / E: sfâșia] 1 Desfacere în bucăți a unor ființe, a părților corpului lor, în mod dezordonat și brutal (prin smulgere, mișcare etc.) Si: sfârticare (1). 2 (Pex) Ucidere prin mușcare, prin rupere cu dinții, cu ghearele. 3 Transformare a unor obiecte de îmbrăcăminte, țesături etc. în fâșii Si: rupere, sfârticare (3), spintecare (8). 4 (Pex) Distrugere prin îmbucătățire, prin tăiere etc. Si: rupere, sfârticare (3), spintecare (8). 5 (Prc) Distrugere (a unor obiecte de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.) prin întrebuințare Si: rupere, spintecare (9), zdrențuire. 6 (Ccr) Loc unde s-a sfâșiat (8) ceva Si: gaură, ruptură, sfâșietură (1), spintecătură, (înv) spărtură. 7 (Fig) Distrugere a unității politice, economice, morale etc. a unor state, popoare, colectivități etc. 8 (Fig) Slăbire a puterii, a forței (prin dezbinări, lupte etc.). 9 (Fig) Stare de tristețe, de deznădejde, de disperare Si: întristare, mâhnire. 10 (Pex) Provocare a unei stări de tristețe, de deznădejde, de disperare.

sfâșiare sf vz sfâșiere

SFÎȘIERE, sfîșieri, s. f. Acțiunea de a sfîșia; sfîrticare. (Poetic) Auzii ca un țipăt nemăsurat, care n-avea loc între munți, un fel de sfîșiere a măruntaielor codrului. SADOVEANU, O. VIII 244. ◊ Fig. Ile Caraiman țiganul a oftat cu mare sfîșiere a inimii. SADOVEANU, N. P. 20. ♦ Locul unde s-a sfîșiat ceva; spărtură, gaură. Prin sfîșieri vinete de nori apărea cerul rănit, cu lumini galbene și sinistre, cu pete late de sînge. C. PETRESCU, A. 154.

sfășiere f. 1. rupere în bucăți; 2. fig. durere fizică sau morală foarte vie; 3. pl. turburări, lupte intensive.

sfîșiére f. Acțiunea de a saŭ de a se sfîrșia.

sfâșiere (desp. -și-e-) s. f., g.-d. art. sfâșierii; pl. sfâșieri

sfâșiere (-și-e-) s. f., g.-d. art. sfâșierii; pl. sfâșieri

sfâșiere s. f. (sil. -și-e-), g.-d. art. sfâșierii; pl. sfâșieri

SFÂȘIERE s. 1. ciopârțire, stârtecare, (pop. și fam.) căsăpire, (Mold. și Bucov.) hăcuire. (~ unui animal, la tăiere.) 2. sfârtecare, (înv. și reg.) mursecare. (~ cuiva de către animalele sălbatice.) 3. rupere, spintecare, spintecat. (~ unui material textil.)

SFÎȘIERE s. 1. ciopîrțire, sfîrtecare, (pop. și fam.) căsăpire, (Mold. și Bucov.) hăcuire. (~ unui animal, la tăiere.) 2. sfîrtecare, (înv. și reg.) mursecare. (~ cuiva de către animalele sălbatice.) 3. rupere, spintecare, spintecat. (~ unui material textil.)