sfătuitor, ~oare [At: PRAV. 301 / V: (înv) svă~ / Pl: ~i, (rar) ~oare / E: sfătui + -tor] 1 smf Persoană care încearcă să determine pe cineva să ia o anumită hotârâre (într-o situație dificilă), să influențeze la adoptarea unei anumite atitudini, la rezolvarea unei situații, pentru atingerea unui scop etc. Si: povățuitor, (pfm) sfetnic, (Înv, fam) dascăl, (înv) învățător, tocmitor. 2 smf (Spc) Persoană care convinge sau încurajează spre a întreprinde, spre a face, spre a termina etc. ceva Si: povățuitor, (pfm) sfetnic, (înv, fam) dascăl, (înv) învățător, tocmitor. 3-4 smf, a (Înv; d. manifestările oamenilor) Îndrumător. 5 a (Înv; d. organisme administrative, legislative etc. sau d. voturile oamenilor) Consultativ (1). 6 sm (Spc) Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia conducătorul unei țări în probleme de conducere Si: sfetnic.

SFĂTUITOR, -OARE, sfătuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care dă sfaturi, povățuitor. Școala și bunii sfătuitori i-au ridicat acolo unde sînt. SADOVEANU, E. 29.

sfătuitor m. cel ce sfătuiește.

svătuitor sm vz sfătuitor

sfătuitor (desp. -tu-i-) s. m., pl. sfătuitori

sfătuitor (-tu-i-) s. m., pl. sfătuitori

sfătuitor s. m. (sil. -tu-i-), pl. sfătuitori

SFĂTUITOR adj. v. consultativ.

SFĂTUITOR s., adj. 1. s. v. îndrumător. 2. adj., s. călăuzitor, îndrumător, povățuitor, (înv.) îndreptător, purtător. (I-a fost un excelent ~.) 3. s. consilier, povățuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.) 4. adj. îndrumător, povățuitor, (înv.) învățător. (Carte ~oare.)

sfătuitor adj. v. CONSULTATIV.

SFĂTUITOR s., adj. 1. s. călăuză, îndrumător, povățuitor, sfetnic, (livr.) mentor, (înv. și fam.) dascăl, (înv.) povață, tocmitor. (X îi servește drept ~.) 2. adj., s. călăuzitor, îndrumător, povățuitor, (înv.) îndreptător, purtător. (I-a fost un excelent ~.) 3. s. consilier, povățuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.) 4. adj. îndrumător, povățuitor, (înv.) învățător. (Carte ~.)

(La) Nuit porte conseil („Noaptea e bună sfătuitoare”) – Proverb francez cu circulație universală. În timpul nopții, cînd e liniște, oamenii regăsesc de obicei calmul și chibzuința necesare spre a lua o hotărîre justă, bine cîntărită, fără pripeală. De aceea, adesea, după lungi discuții purtate pînă tîrziu, se spune: „să lăsăm pe mîine luarea unei decizii. La nuit porte conseil”. Scriitorul Al. Mirodan și-a intitulat una dintre piesele sale: „Noaptea e un sfetnic bun”. FOL.

Malesuada fames (lat. „Foamea rău sfătuitoare”) – Vergiliu, Eneida (VI, 276). Poetul descrie scena cînd Enea, împreună cu Sibila, intră în Infern. Acolo, la gurile iadului, stăteau: Grijile neiertătoare, Bătrînețea plină de chin, Somnul înfrățit cu moartea, Războiul cel jalnic, Vrajba îndrăcită, Foamea ce-ndeamnă la rele... (după traducerea lui Coșbuc). De altfel – și înainte de Vergiliu, și după el – foamea a fost pretutindeni socotită ca o rea povățuitoare, spre deosebire de noaptea care-i considerată un sfetnic bun (vezi: Nuit porte conseil). LIT.