SLĂBIRE, slăbiri, s. f. Faptul de a slăbi; pierdere a greutății sau a puterii; slăbit¹.- V. slăbi.

slăbire sf [At: CORESI, EV. 211 / Pl: (rar) ~ri / E: slăbi] 1-4 Slăbiciune (1, 4-6). 5 Încetare a funcționării normale a unui organ, a unei părți a corpului, a unei facultăți fizice, psihice etc. Si: slăbit¹ (5). 6 Pierdere a tăriei, a amplorii, a ritmului, a gravității etc. Si: alinare¹ (1), astâmpărare (6), calmare (1), domolire (12, 15, 17), îmbânzire, îndulcire, înmuiere, moderare, moderație, ponderație, potolire, slăbit¹ (6), temperare, (înv) potolit¹, slobozire (11), (îvr) potolitură, (reg) potoleală. 7 Pierdere a intensității, a concentrației Si: atenuare (3), descreștere (1), diminuare (3), împuținare, micșorare, potolire, reducere, reducție, scădere, slăbit¹ (7). 8 (Spc) Proces chimic de corectare a imaginii fotografice prin îndepărtarea unei cantități din argintul care formează imaginea negativă sau pozitivă, cu ajutorul unei soluții speciale. 9 (Med; înv) Diastolă (1). 10 (Îvr) Iertare. 11 (Reg) Boală nedefinită mai îndeaproape, care se tratează cu planta numită slăbănog.

SLĂBIRE, slăbiri, s. f. Faptul de a slăbi; pierdere a greutății sau a puterii; slăbit¹. – V. slăbi.

SLĂBIRE, slăbiri, s. f. Faptul de a slăbi, de a pierde din putere, din forță.

slăbire s. f., g.-d. art. slăbirii; pl. slăbiri

slăbire s. f., g.-d. art. slăbirii; pl. slăbiri

slăbire s. f., g.-d. art. slăbirii; pl. slăbiri

SLĂBIRE s. 1. v. lărgire. 2. v. destindere. 3. v. șubrezire. 4. v. atenuare.

SLĂBIRE s. 1. destindere, lărgire, (pop.) slobozire. (~ legăturii care îl strîngea.) 2. destindere, relaxare. (~ unui arc.) 3. șubrezire. (~ construcției.) 4. atenuare, calmare, descreștere, diminuare, domolire, micșorare, potolire, reducere, scădere, temperare. (~ vitezei vîntului.)

Slăbire ≠ îngrășare, întărire