11 definiții pentru întărire
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNTĂRIRE, întăriri, s. f. Acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei. ◊ Pronume de întărire = pronume care însoțește un substantiv sau un pronume cu scopul de a preciza obiectul determinat. ♦ (Înv.) Act legalizat. – V. întări.
ÎNTĂRIRE, întăriri, s. f. Acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei. ◊ Pronume de întărire = pronume care însoțește un substantiv sau un pronume cu scopul de a preciza obiectul determinat. ♦ (Înv.) Act legalizat. – V. întări.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
întărire sf [At: PSALT. (1651) / Pl: ~ri / E: întări] 1 Sporire a rigidității unei substanțe. 2 Creștere a densității unei substanțe. 3 (Mil; spc) Fortificare a unei poziții strategice Si: (înv) întăritură (1). 4 (Mil; ccr; lpl) Fortificații. 5 (Mil; ccr; lpl) Trupe militare trimise în ajutorul cuiva. 6 (Fig) Dobândire a capacității de a suporta loviturile sorții. 7 Creștere a forței cuiva. 8 Scrobire. 9 Consolidare. 10 Mărire a rezistenței unei piese, a unui sistem tehnic. 11 Înteți re a unei intemperii. 12 Reconfortare. 13 Recăpătare a puterilor după o boală Si: (înv) întăritură (2). 14 (Gmț) Consumare a unei băuturi alcoolice Si: (înv) întăritură (3). 15 (Reg) Unire a stupilor Si: (înv) întăritură (4). 16-17 Încuviințare (a unei păreri sau) a unei propuneri Si: (înv) întăritură (5-6). 18 Legalizare a unui act. 19 (Ccr) Act legalizat. 20-21 Confirmare (a unei convingeri sau) a unei bănuieli. 22 Accentuare a unui contur într-un desen. 23 (Îs) Pronume de ~ Pronume care accentuează identitatea persoanei desemnate. 24 (Îs) Adjectiv de ~ Adjectiv care însoțește un substantiv sau un alt pronume cu scopul de a accentua obiectul determinat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTĂRIRE, întăriri, s. f. Acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei. 1. Faptul de a deveni mai rigid, mai vîrtos. Întărirea varului. 2. Creștere a tăriei, a puterii, a forței (cuiva sau a ceva); consolidare. Întărirea statului de democrație populară este indisolubil legată de întărirea controlului de partid asupra activității tuturor organelor și instituțiilor de stat. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2738. Burebista se folosea de religie pentru întărirea puterii sale. IST. R.P.R. 35. Mult mai de lipsă ar fi fost companiilor care atacase fortul despre apus o întărire de vreo trei-patru sute de milițieni. ODOBESCU, S. III 596. 3. Adeverire, confirmare; accentuare, subliniere a celor spuse. Pentru întărirea vorbelor lui, aduse și martori. ◊ Pronume de întărire = pronume care însoțește un substantiv sau un alt pronume, cu scopul de a exprima insistența. ♦ (Învechit) Act legalizat. După moartea mea tu singur, ca un copil ce îmi ești, O să las cu întărire s-o iei, să o moștenești. PANN, P. V. II 58.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
întărire f. acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei: 1. fortificațiune; 2. confirmațiune; 3. fig. edificare (sufletească).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întăríre f. Acțiunea de a saŭ de a te întări. Fig. Confirmare. Încurajare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
întărire s. f., g.-d. art. întăririi; pl. întăriri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
întărire s. f., g.-d. art. întăririi; pl. întăriri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
întărire s. f., g.-d. art. întăririi; pl. întăriri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNTĂRIRE s. 1. v. solidificare. 2. v. durificare. 3. v. consolidare. 4. v. fortificare. 5. fortificare, (fig.) călire, oțelire. (~ lui în luptă.) 6. v. întremare. 7. v. intensificare. 8. v. amplificare. 9. v. legalizare. 10. v. confirmare. 11. (JUR.) confirmare, recunoaștere, validare. (~ unui deputat.) 12. adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor spuse.) 13. consolidare, stabilizare. (~ situației lor.) 14. consolidare, (înv.) statornicire. (~ faimei lui.) 15. consolidare, strângere, (fig.) cimentare. (~ relațiilor economice dintre...) 16. v. accentuare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNTĂRIRE s. 1. învîrtoșare, solidificare, (înv.) solidificație. (~ lavei răcite.) 2. durificare. (~ unui metal.) 3. (CONSTR.) consolidare, (pop.) înțepenire. (~ fundației unui imobil.) 4. (MIL.) fortificare, (rar) retranșare. (~ unei cetăți.) 5. fortificare, (fig.) călire, oțelire. (~ lui în luptă.) 6. (MED.) fortificare, îndreptare, înfiripare, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ lui după boală.) 7. creștere, intensificare, întețire, mărire, sporire. (~ vitezei vîntului.) 8. amplificare, intensificare, mărire, potențare. (~ unei mărimi fizice.) 9. (JUR.) autentificare, legalizare. (~ unui act.) 10. (JUR.) confirmare, consacrare, consfințire, ratificare, sancționare, sancțiune, validare, (înv.) sacrare. (~ a unei legi.) 11. (JUR.) confirmare, recunoaștere, validare. (~ unui deputat.) 12. adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor spuse.) 13. consolidare, stabilizare. (~ situației lor.) 14. consolidare, (înv.) statornicire. (~ faimei lui.) 15. consolidare, strîngere, (fig.) cimentare. (~ relațiilor economice dintre...) 16. accentuare, evidențiere, marcare, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) potențare. (~ unor caracteristici ale lucrării.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Întărire ≠ slăbire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
întărire, întăririsubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCantonime: slăbire
- 1.1. Faptul de a deveni mai rigid, mai vârtos. DLRLC
- Întărirea varului. DLRLC
-
- 1.2. Creștere a tăriei, a puterii, a forței (cuiva sau a ceva). DLRLCsinonime: consolidare
- Întărirea statului de democrație populară este indisolubil legată de întărirea controlului de partid asupra activității tuturor organelor și instituțiilor de stat. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2738. DLRLC
- Burebista se folosea de religie pentru întărirea puterii sale. IST. R.P.R. 35. DLRLC
- Mult mai de lipsă ar fi fost companiilor care atacase fortul despre apus o întărire de vreo trei-patru sute de milițieni. ODOBESCU, S. III 596. DLRLC
-
- 1.3. Accentuare, subliniere a celor spuse. DLRLCsinonime: accentuare adeverire confirmare subliniere
- Pentru întărirea vorbelor lui, aduse și martori. DLRLC
- 1.3.1. Pronume de întărire = pronume care însoțește un substantiv sau un pronume cu scopul de a preciza obiectul determinat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- 1.4. Act legalizat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- După moartea mea tu singur, ca un copil ce îmi ești, O să las cu întărire s-o iei, să o moștenești. PANN, P. V. II 58. DLRLC
-
-
etimologie:
- întări DEX '09 DEX '98