14 definiții pentru socotință
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SOCOTINȚĂ, socotințe, s. f. (Înv. și pop.) 1. Punct de vedere, opinie, părere. ♦ Idee, gând. 2. Considerație, stimă, prețuire. 3. Judecată sănătoasă, chibzuială, cumpăt, măsură. 4. Minte, rațiune. 5. Hotărâre, voință. – Socoti + suf. -ință.
socotință sf [At: CORESI, EV. 436 / Pl: ~țe, ~ți / E: socoti + -ință] 1 (Înv) Prețuire. 2 (Îlv) A-i face (cuiva) ~ A prețui. 3 (Îlv) A lua (sau a se pune) în (sau întru) ~ A lua în considerare. 4 (Înv) Atenție (8). 5 (Înv) Îngrijire. 6 (Înv; pex) Ocrotire. 7 (Îvp) Socoteală (4). 8 (Înv) Numărătoare. 9 Recensământ. 10 (Îvp) Judecată. 11 (Îvp) Chibzuință (3). 12 (Îvr; îlpp) Cu ~ța Cu știrea …. 13-16 (Îljv) Cu sau fără (de) ~ (Ne)chibzuit. 17 (Înv; îlv) A face ~ A judeca. 18 (Înv) Rațiune1. 19 (Înv) Rost1. 20-23 (Îljv) Cu sau fără (nici de o) ~ Cu sau fără rost1. 24-27 (Îal) (Cu sau fără) alegere. 28 (Îvp) Părere. 29 (Înv; îlv) A fi de ~ A socoti (42). 30 (Rar; îe) A avea altă ~ A fi de altă părere. 31 (Reg) Credință populară. 32 (Reg) Superstiție. 33 (Înv) Intenție. 34 (Înv) Plan.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SOCOTINȚĂ, socotințe, s. f. (Înv. și pop.) 1. Punct de vedere, opinie, părere. ♦ Idee, gând. 2. Considerație, stimă, prețuire. 3. Judecată sănătoasă, chibzuială, cumpăt, măsură. 4. Minte, rațiune. 5. Hotărâre. Voință. – Socoti + suf. -ință.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SOCOTINȚĂ, socotințe, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Opinie, părere. Ion-vodă avea o credință și o socotință: că țara-i mai tare decît oștile năimite. SADOVEANU, N. P. 11. Socotința mea este să închipuim niște întrebări atît de grele, încît să nu le poată tălmăci. NEGRUZZI, S. I 12. Și eu sînt de această socotință, fătul mieu. DRĂGHICI, R. 73. ♦ Idee, gînd. Fiind rupt de foame, venea cu socotință că... poate are vro bucată de pîine să i-o dea. ȘEZ. III 132. 2. Judecată sănătoasă, chibzuială, măsură. V. socoteală (4). Unde nu e socotință, socoteala merge rău. PANN, P. V. II 49. Cum de ai așa răbdare Pentr-un cutezător... Om fără de socotință. TEODORESCU, P. P. 106. 3. Minte, rațiune. Viindu-i în socotință că el... nu cunoștea încă nici cea mai mică parte a acestuia, au zis în sineși. DRĂGHICI, R. 154. 4. Hotărîre, voință. Hotărînd din toată inima că-și va schimba socotința și că niciodată va mai urma lucru ce va cunoaște că nu ar fi spre bine. DRĂGHICI, R. 38.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SOCOTINȚĂ ~e f. înv. pop. 1) Opinie a unei persoane despre cineva sau ceva; judecată; părere. 2) Cumpănire atentă a lucrurilor; judecată dreaptă. 3) Facultate a omului de a gândi și de a înțelege sensul și relațiile dintre fenomene; intelect; rațiune. /a socoti + ~ință
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
socotință f. chibzuință, părere.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
socotínță f., pl. e (d. socotesc, ca chibzuință d. chibzuĭesc). Socoteală, reflexiune, chibzuință: a lucra cu socotință. Opiniune, credință: după socotința mea. Vechĭ. lntențiune: cu rea socotință. îngrijire: socotința bolnavilor. Stimă, atențiune: a-ĭ face cuĭva socotință, a avea socotință din partea cuĭva.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
socotință (înv., pop.) s. f., g.-d. art. socotinței; pl. socotințe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
socotință (înv., pop.) s. f., g.-d. art. socotinței; pl. socotințe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
socotință s. f., g.-d. art. socotinței; pl. socotințe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SOCOTINȚĂ s. v. chibzuială.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SOCOTINȚĂ s. v. apreciere, atenție, băgare de seamă, calcul, cinste, cinstire, circumspecție, considerație, gând, grijă, idee, intenție, judecată, luare-aminte, minte, numărare, numărat, numărătoare, onoare, opinie, părere, plan, precauție, prețuire, prevedere, proiect, prudență, punct de vedere, raționament, rațiune, respect, socoteală, stimă, trecere, vază.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SOCOTINȚĂ s. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, tact, (livr.) continență, (rar) cuminție, ponderație, temperanță, (pop.) scurnpătate, (înv. și reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoată, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cumpăneală, cumpănire. (Demonstrează multă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
socotință s. v. APRECIERE. ATENȚIE. BĂGARE DE SEAMĂ. CALCUL. CINSTE. CINSTIRE. CIRCUMSPECȚIE. CONSIDERAȚIE. GÎND. GRIJĂ. IDEE. INTENȚIE. JUDECATĂ. LUARE-AMINTE. MINTE. NUMĂRARE. NUMĂRAT. NUMĂRĂTOARE. ONOARE. OPINIE. PĂRERE. PLAN. PRECAUȚIE. PREȚUIRE. PREVEDERE. PROIECT. PRUDENȚĂ. PUNCT DE VEDERE. RAȚIONAMENT. RAȚIUNE. RESPECT. SOCOTEALĂ. STIMĂ. TRECERE. VAZĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
socotință, socotințesubstantiv feminin
-
- Ion-vodă avea o credință și o socotință: că țara-i mai tare decît oștile năimite. SADOVEANU, N. P. 11. DLRLC
- Socotința mea este să închipuim niște întrebări atît de grele, încît să nu le poată tălmăci. NEGRUZZI, S. I 12. DLRLC
- Și eu sînt de această socotință, fătul mieu. DRĂGHICI, R. 73. DLRLC
-
- Fiind rupt de foame, venea cu socotință că... poate are vro bucată de pîine să i-o dea. ȘEZ. III 132. DLRLC
-
-
- 2. Considerație, prețuire, stimă. DEX '09 DEX '98sinonime: considerație prețuire stimă
- 3. Judecată sănătoasă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: chibzuială cumpăt măsură
- Unde nu e socotință, socoteala merge rău. PANN, P. V. II 49. DLRLC
- Cum de ai așa răbdare Pentr-un cutezător... Om fără de socotință. TEODORESCU, P. P. 106. DLRLC
-
-
- Viindu-i în socotință că el... nu cunoștea încă nici cea mai mică parte a acestuia, au zis în sineși. DRĂGHICI, R. 154. DLRLC
-
-
- Hotărînd din toată inima că-și va schimba socotința și că niciodată va mai urma lucru ce va cunoaște că nu ar fi spre bine. DRĂGHICI, R. 38. DLRLC
-
etimologie:
- Socoti + -ință. DEX '98 DEX '09