soliditate sfs [At: I. GOLESCU, C. / E: solid + -itate cf fr solidité] 1 Proprietate a acestor corpurilor solide² (1) de a avea o structură compactă, o mare coeziune între molecule, formă și volum propriu atâta timp cât valoarea forțelor exterioare nu depășește o anumită limită. 2 (Pex) Consistență foarte mare a corpurilor solide² (2), care opun rezistență la încercările de a le schimba forma și volumul și care nu pot fi pătrunse, străbătute, desfăcute, despicate etc. ușor Si: consistență (3), duritate (1), rezistență, rigiditate, tărie, tenacitate. 3 (Pex; înv) Volum al corpurilor. 4 Însușirea de a se menține multă vreme în stare bună Si: durabilitate (1), rezistență, tărie, trăinicie, (îrg) statornicie, (înv) nestrămutare. 5 Proprietatea de a avea existență reală evidentă și incontestabilă. 6 Însușirea de a convinge pe deplin că asigură o bună realizare, că duce la rezultatele scontate etc. Si: tărie, tenacitate. 7 (Rar; îlav) Cu ~ Temeinic. 8 Însușirea de a avea o pregătire temeinică, competentă etc. Si. adâncime, profunzime, seriozitate, (liv) profunditate.

SOLIDITATE s. f. Stare a corpurilor solide; proprietatea acestor corpuri de a opune rezistență la schimbarea formei și a volumului lor; tărie, duritate, rezistență. ♦ Fig. Temeinicie, seriozitate. M-a mirat adînc cu mulțimea cunoștințelor ce avea și cu soliditatea lor. GALACTION, O. I 231.

SOLIDITATE s.f. Starea corpurilor solide; tărie, duritate; durabilitate, rezistență. ♦ (Fig.) Temeinicie, seriozitate. [Cf. fr. solidité, lat. soliditas].

SOLIDITATE s. f. 1. starea corpurilor solide; tărie, duritate; durabilitate, rezistență. 2. (fig.) temeinicie, seriozitate. (< fr. solidité, lat. soliditas)

SOLIDITATE f. 1) Caracter solid. 2) fig. Aspect solid; înfățișare impunătoare. [G.-D. solidității] /<fr. solidité, lat. soliditas, ~atis

soliditate f. calitatea celor solide: măsuri de soliditate, cari servesc a măsura solidele.

*soliditáte f. (lat. soliditas, -átis, fr. *-dité. Cp. cu paliditate). Calitatea de a fi solid: soliditatea grăsimiĭ la frig, soliditatea unuĭ trup, unuĭ zid, unuĭ caracter, uneĭ societățĭ, unuĭ raționament.

soliditate s. f., g.-d. art. solidității

soliditate s. f., g.-d. art. solidității

soliditate s. f., g.-d. art. solidității

SOLIDITATE s. 1. v. tărie. 2. v. durabilitate. 3. v. consistență. 4. v. temeinicie. 5. putere, trăinicie. (Soliditatea legăturii lor.)

SOLIDITATE s. 1. duritate, rezistență, tărie, tenacitate. (~ unui metal.) 2. durabilitate, rezistență, tărie, trăinicie, (înv. și reg.) statornicie, (înv.) nestrămutare. (~ unui material.) 3. consistență, tărie, (înv.) vîrtoșie. (~ unei substanțe.) 4. seriozitate, tărie, temeinicie. (~ argumentării cuiva.) 5. putere, trăinicie. (~ legăturii lor.)