SPERANȚĂ, speranțe, s. f. Sentiment de încredere în rezolvarea favorabilă a unei acțiuni, în realizarea unei dorințe; nădejde, sperare. ◊ Expr. În speranța că... = nădăjduind că..., având încredere că... ♦ Încredere în viitorul, în reușita cuiva. ♦ Persoană tânără și talentată ori capabilă de la care se așteaptă realizări mari în viitor. – Din it. speranza.

speranță sf [At: ȘINCAI, HR. II, 12/26 / V: ~rin~ / Pl: ~țe / E: it speranza] 1 Sentiment că ceva (mult) dorit, care ar putea să nu se întâmple, va avea loc cu adevărat Si: nădejde, (rar) nădăjduire, (înv) nădăjduință, nădăire, sperare (1), upovăință, (reg) speră. 2 (Fam; pex) Credință (24). 3 (Îlp) În (sau cu) ~ța (de sau a…, întru..., a ceva ….) În (sau cu) credința într-o reușită. 4 (Îlv) A avea ~țe (sau ~ sau ~ța că …), a trage ~ că... A spera (1) (că…). 5 (Îlv) A da ~ (sau ~țe), (înv) a ridica toată ~ța (cuiva) A face să spere (1). 6 (Îlv) A(-și) pune (toată) ~ța sau ~țele ori (mari) ~țe în (cineva sau ceva) A spera (4) în sprijin, în ajutor de la … Si: a se încrede în…, a se bizui (pe cineva sau ceva), a-și pune nădejdea în…7 (Îe) În (ori cu) ~ța (sau ~) că… Sperând (1) că… Si: (înv) în sperare (1) de a…8 (Ccr) Ceea ce dă încrederea că se va realiza dorința cuiva Si: nădejde, (înv) răbdare, sperare (6), upovăință. 9 Persoană tânără, talentată, capabilă, de la care se așteaptă mult în viitor.

SPERANȚĂ, speranțe, s. f. Sentiment de încredere în rezolvarea favorabilă a unei acțiuni, în realizarea unei dorințe; nădejde, sperare. ◊ Expr. În speranța că... = nădăjduind că..., având încredere că... ♦ Încredere în viitorul, în reușita cuiva. ♦ Persoană tânără și talentată ori capabilă, de la care se așteaptă realizări mari. – Din it. speranza.

SPERANȚĂ, speranțe, s. f. Încredere în rezultatul favorabil al unei acțiuni; nădejde. Și cu ce speranțe așteptase el toamna asta? REBREANU, R. I 168. Eu nu am speranță, viață, soare. MACEDONSKI, O. I 111. Cum mîngîie dulce, alină ușor Speranța pe toți muritorii! EMINESCU, O. I 11. Din ora aceea speranța-am pierdut. ALEXANDRESCU, M. 81. ◊ Expr. În speranța că... = nădăjduind că... Ce-o păți boierul, să pățească și el, își zicea, în speranța că boierul, fiind foarte respectat de oameni, nu va păți nimic. REBREANU, R. II 186. ♦ (Familiar) Persoană talentată sau capabilă, de la care se așteaptă mult în viitor. Toți descoperiră în el o mare speranță. C. PETRESCU, C. V. 246.

SPERANȚĂ s.f. Nădejde. ♦ (Fam.) Persoană capabilă, de la care se așteaptă mult în viitor. [< it. speranza].

SPERANȚĂ s. f. 1. nădejde. ◊ încredere în viitor, în reușita cuiva. 2. (fam.) om capabil, de la care se așteaptă mult în viitor. (< it. speranza)

SPERANȚĂ ~e f. 1) Sentiment al unei persoane care speră; credință în posibilitatea realizării unei dorințe sau a unei acțiuni; nădejde. ~ zadarnică. ◊ În ~a că sperând că; nădăjduind că. A avea ~ a spera; a nădăjdui. A nutri ~a a spera în adâncul sufletului. A pierde orice ~ a înceta cu totul de a mai spera; a se descuraja complet. Nu mai este nici o ~ totul este pierdut. 2) Persoană sau lucru care constituie obiectul acestui sentiment; nădejde. Unica ~. [G.-D. speranței] /<it. speranza

speranță f. 1. nădejde, așteptarea unui bine: speranța piere cea din urmă în om; 2. ființă sau lucru în care se speră: e unica mea speranță.

*speránță f., pl. e (fr. espérance, it. speranza). Nădejde, așteptarea uneĭ fericirĭ: am speranță că va veni. Obiectu acesteĭ așteptărĭ: asta e unica mea speranță.

sperință sf vz speranță

LASCIATE OGNI SPERANZA, VOI CHE ’NTRATE (ital.) (Dante) = Lăsați ori-ce speranță voi care intrați. Inscripție la poarta iadului.

speranță s. f., g.-d. art. speranței; pl. speranțe

speranță s. f., g.-d. art. speranței; pl. speranțe

speranță s. f., g.-d. art. speranței; pl. speranțe

SPERANȚĂ s. 1. nădejde, (înv.) răbdare, sperare, upovăință. (Toată ~ mea e în tine.) 2. (înv.) sperare. (X e ~ noastră.) 3. credință, nădejde, (rar) nădăjduire, (înv.) nădăjduință. (Nu și-a pierdut ~ în mai bine.)

SPERANȚĂ s. 1. nădejde, (înv.) răbdare, sperare, upovăință. (Toată ~ mea e în tine.) 2. (înv.) sperare. (X e ~ noastră.) 3. credință, nădejde, (rar) nădăjduire, (înv.) nădăjduință. (Nu și-a pierdut ~ în mai bine.)

Speranță ≠ decepție, deznădejde, disperare

SPERANȚĂ. Subst. Speranță, sperare (înv.), nădejde, nădăjduire (rar); încredere, credință, crezare (rar); optimism. Încurajare, îmbărbătare, stimulare. Dorință, dor, aspirație, voință, vrere; deziderat, doleanță, năzuință, ideal; vis (fig.), visare, reverie. Speranță deșartă, amăgire, amăgeală, iluzie (fig.), închipuire, himeră, fantezie. Visător, idealist. Adj. Plin de speranțe, încrezător, optimist. Încurajator, stimulator, stimulant (rar). Amăgitor, iluzoriu, himeric, fantezist. Visător, idealist. Vb. A spera, a avea speranță, a nutri speranță, a nădăjdui, a trage nădejde, a avea nădejde, a crede; a fi optimist. A (se) încuraja, a (se) îmbărbăta, a stimula. A dori, a aspira, a vrea, a năzui, a visa. A se amăgi, a(-și) face iluzii, a se iluziona; a trăi (a se hrăni) cu nădejdea; a se lăsa în nădejdea (cuiva), a-și pune nădejdea (în cineva); a se bizui (pe ceva, pe cineva), a se încrede (în cineva), a conta (pe cineva, pe ceva). A da (cuiva) speranță, a insufla încredere, a încuraja, a îmbărbăta, a stimula. A fi de bun augur. Adv. În nădejdea...; cu încredere, cu optimism. V. dorință, finalitate, imaginație, încredere, optimism, promisiune.

SPERANȚĂ (< it.) s. f. Încredere în rezultatul favorabil al unei acțiuni; nădejde. ◊ În speranța că... = așteptând, nădăjduind... ♦ (Fam.) Persoană tânără, talentată într-un anumit domeniu de activitate, de la care se așteapăt mult în viitor. S. de viață = indicator sociodemografic care redă valoarea medie a numărului de ani pe care i-ar putea trăi o persoană dintr-o anumită țară, regiune sau grup social, dacă pe parcursul vieții sale s-ar menține condițiile de mortalitate din prezent. Se calculează în funcție de rata mortalității pe grupe de vârstă la data respectivă. Datorită îmbunătățirii condițiilor de trai și asistenței medicale, s. de v. a crescut continuu, în majoritatea țărilor dezvoltate de 70 de ani (cu variații în funcție de sex, fiind în general mai ridicată la femei).

CAPUL BUNEI SPERANȚE (CAPE OF GOOD HOPE), cap în S Africii, situat la 34°24′ lat. S și la 18°30′ long. E, denumit de către Bartolomeu Dias, în 1488, Capul Furtunilor (Cabo Tormentoso).

Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate! (it. „Lăsați orice speranță, voi care intrați!”) – Sînt cuvintele pe care marele poet italian Dante Alighieri, precum povestește în Divina Commedia (cînt. III, vers. 9), le-a văzut scrise pe poarta Infernului. Ele sînt întrebuințate atît în serios, cît și în glumă, atunci cînd vrem să arătăm că s-au spulberat nădejdile nutrite pentru ceva sau pentru cineva. G. Panu, în Amintiri de la Junimea, spune cu ironie: „Junimea era considerată ca un loc de perdițiune, ca un Infern, unde intrînd cineva, putea să zică pentru toate ideile mari și generoase: adio și lasciate ogni speranza”. Iar Topîrceanu, în poemul Infernul (stanțe apocrifie la Divina Comedie), parafrazează cu pana-i spirituală vestita inscripție dantescă: „Pe-aici se intră-n brațele durerii, Precum afirmă Dante Alighieri. Zădarnică e orice protestare. Lăsați-vă năravul la intrare…” LIT.