9 definiții pentru sperare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPERARE, sperări, s. f. (Înv.) Speranță. – V. spera.
SPERARE, sperări, s. f. (Înv.) Speranță. – V. spera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sperare sf [At: FM (1845), 512/21 / Pl: ~rări / E: spera] 1 (Înv) Speranță (1). 2 (Înv; îe) În ~ea de… În speranța (4) că… 3 (Îe) A păstra ~ea de… A spera (1). 4 (Îe) A da (cuiva) ~rări A face (pe cineva) să spere (1). 5 (Îe) A(-și) pune ~rările în (cineva sau ceva) A spera (4). 6 (Înv) Speranță (8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPERARE, sperări, s. f. (Învechit) Speranță. Palid stinge-Alexandrescu sînta candel-a sperării, Descifrînd eternitatea din ruina unui an. EMINESCU, O. I 32. Cine poate spune iluziile, sperările, visurile seducătoare cari flutură prin mintea unei tinere fete. ALECSANDRI, O. P. 129. ◊ Expr. În sperare de a... = nădăjduind că... Acum, în sperare te-a mă pune pe lucru pentru ca să-ți îndeplinesc dorința, de înștiințez că în adevăr poeziile mele au văzut lumina. ALECSANDRI, S. 75.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sperare f. 1. acțiunea de a spera; 2. speranță: sfânta candelă a sperării EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sperare (înv.) s. f., g.-d. art. sperării; pl. sperări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sperare (înv.) s. f., g.-d. art. sperării; pl. sperări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sperare s. f., g.-d. art. sperării; pl. sperări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPERARE s. v. nădejde, speranță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sperare s. v. NĂDEJDE. SPERANȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sperare, sperărisubstantiv feminin
-
- Palid stinge-Alexandrescu sînta candel-a sperării, Descifrînd eternitatea din ruina unui an. EMINESCU, O. I 32. DLRLC
- Cine poate spune iluziile, sperările, visurile seducătoare cari flutură prin mintea unei tinere fete. ALECSANDRI, O. P. 129. DLRLC
- În sperare de a... = nădăjduind că... DLRLC
- Acum, în sperare te-a mă pune pe lucru pentru ca să-ți îndeplinesc dorința, de înștiințez că în adevăr poeziile mele au văzut lumina. ALECSANDRI, S. 75. DLRLC
-
-
etimologie:
- spera DEX '98 DEX '09