16 definiții pentru statură
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STATURĂ, staturi, s. f. Înălțime a corpului unui om; stat3 (2). ♦ Înfățișare, conformație a corpului; talie, făptură, trup, siluetă. – Din fr. stature, lat. statura.
statură sf [At: GCR II, 205/17 / V: stăt~ / Pl: ~ri / E: lat statura, fr stature] 1 Înfățișare, conformație a corpului (omenesc) Si: făptură (12), siluetă, trup, (îvp) stat2 (23). 2 (Înv; îla) În toată ~ra Din cap până în picioare, în întregime. 3 (Adesea precedat de pp „de”, „la”, înv „în”; de obicei cu determinări care indică dimensiunea) Înălțime a corpului (omenesc) Si: mărime, talie, (îvp) stat2 (26), (îrg) stare (30), (înv) pusoare, (reg) boi3 (1), stan (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STATURĂ, staturi, s. f. Înălțime a corpului omenesc; stat3 (2). ♦ Înfățișare, conformație a corpului; talie, făptură, trup, siluetă. – Din fr. stature, lat. statura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
STATURĂ, (rar) staturi, s. f. 1. (Precedat de prep. «de» și însoțiț de determinări) Înălțime a corpului; stat. E un om de vreo patruzeci de ani, de statură mijlocie. BOGZA, Ț. 33. Du-te după dînsul, Căci el e frumos La căutătură... Nalt e de statură. COȘBUC, P. II 145. [Daniel Scavinschi] era o adevărată jucărie a naturii. De o statură microscopică precum însuși n-o ascundea. NEGRUZZI, S. I 206. 2. Înfățișare a corpului; talie, făptură; trup. Statura lui s-a proiectat pe zare, încovoiată, lungă, amărîtă. TOPÎRCEANU, B. 99. Ea, cea mai scumpă-ntre femei! Cuvintele-i ca mustul, Ca palmul e statura ei. COȘBUC, P. II 217. Dan, bătrînul cu suflet luminos, Înalță-a lui statură și zice maiestos... ALECSANDRI, P. A. 172. ◊ Loc. adv. (Învechit, în legătură cu modul de a picta sau de a sculpta) În toată statura = din cap pînă în picioare, în întregime. Portretul său... făcut... chiar pe păretele etacului princiar în toată statura, cu coroana pe cap. HASDEU, I. V. 96.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STATURĂ s.f. Înălțimea cuiva; stat; talie. [Cf. fr. stature, it. statura].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STATURĂ s. f. înălțimea cuiva; siluetă, talie. (< fr. stature, lat. statura)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
STATURĂ ~i f. (la om) 1) Înălțime a corpului; talie. Înalt de ~. Mic de ~. ◊ În toată ~a în toată înălțimea. 2) Configurație a corpului; siluetă. [G.-D. staturii] /<lat. statura, fr. stature
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
statură f. statul sau înălțimea taliei unui om, unui animal.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*statúră f. (lat. statura). Stat, înălțimea trupuluĭ: om de o statură înaltă, mic de statură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stătură sf vz statură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
statură s. f., g.-d. art. staturii; pl. staturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
statură s. f., g.-d. art. staturii; pl. staturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
statură s. f., g.-d. art. staturii; pl. staturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STATURĂ s. 1. înălțime, mărime, talie. (De ~ mică.) 2. făptură, înălțime, talie, (înv. și pop.) boi, (pop.) stat. (Mic de ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STATURĂ s. 1. înălțime, mărime, talie. (De ~ mică.) 2. făptură, înălțime, talie, (înv. și pop.) boi, (pop.) stat. (Mic de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
STATURĂ. Subst. Statură, stat, înălțime, mărime, lungime, talie. Trup, corp, trunchi, boi (pop.), făptură, siluetă. Om scund, om mic de statură, omuleț, omușor, ghibirdic (reg.), pitic, liliputan, prichindel, mirmidon (livr.), pigmeu, mogîldeață. Piperniceală, pipernicie (rar), scurtime; pipernicire, piticire (rar). Om înalt, lungan, vlăjgan, namilă, nămetenie (rar), matahală, zăplan, prăjină (depr.), huidumă (fam.), jarcalete (reg.), hojmălău (reg.), mătăhuie (reg.), zăblău (reg.), măgădău (reg.), măgădan (reg.), zdrahon (pop. și fam.), melian (reg.), moglan (reg.), mal de om (de femeie); gigant, uriaș, novac (pop.), colos. Gigantism. Adj. Mic de statură, de statură mică, brevilin, mic, mititel (dim.), mărunt, mărunțel (dim.), scund, pitic, liliputan; liliput (rar), scurt (fig.), scurticel (dim.), scurtuț, bondoc, bondocel (dim.), de-o (cît) o șchioapă. De statură (de talie) mijlocie, mijlociu. De statură (de talie) înaltă, înalt, înăltuț (dim.), înălticel, înăltișor, lung, lunguț (dim.), lungăreț, lunguieț, longilin; (lung), cît o prăjină, mare cît malul, cît un mal, cogeamite (pop.), coșcogea (fam.), coșcogeamite (fam.); mătăhălos, voinic, trupeș, corpolent; gigant, gigantic gigantesc (livr.), uriaș, colosal. Vb. A crește, a se lungi, a se înălța, a crește văzînd cu ochii, a atinge înălțimea de.... A rămîne pitic, a se pitici (rar), a se pipernici, a se închirci. V. dimensiune, înălțime, micime, obezitate, slăbiciune.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
statură, staturisubstantiv feminin
-
- E un om de vreo patruzeci de ani, de statură mijlocie. BOGZA, Ț. 33. DLRLC
- Du-te după dînsul, Căci el e frumos La căutătură... Nalt e de statură. COȘBUC, P. II 145. DLRLC
- [Daniel Scavinschi] era o adevărată jucărie a naturii. De o statură microscopică precum însuși n-o ascundea. NEGRUZZI, S. I 206. DLRLC
- 1.1. Înfățișare, conformație a corpului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: conformație făptură siluetă talie trup înfățișare
- Statura lui s-a proiectat pe zare, încovoiată, lungă, amărîtă. TOPÎRCEANU, B. 99. DLRLC
- Ea, cea mai scumpă-ntre femei! Cuvintele-i ca mustul, Ca palmul e statura ei. COȘBUC, P. II 217. DLRLC
- Dan, bătrînul cu suflet luminos, Înalță-a lui statură și zice maiestos... ALECSANDRI, P. A. 172. DLRLC
- (În legătură cu modul de a picta sau de a sculpta) În toată statura = din cap până în picioare, în întregime. DLRLC
- Portretul său... făcut... chiar pe păretele etacului princiar în toată statura, cu coroana pe cap. HASDEU, I. V. 96. DLRLC
-
-
-
etimologie:
- stature DEX '09 DEX '98 DN
- statura DEX '09 DEX '98 MDN '00