STICLETE, sticleți, s. m. 1. Mică pasăre cântătoare cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben (Carduelis carduelis). ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) sticleți (în cap) sau a-i cânta (cuiva) sticleții (în cap) = a avea idei bizare, toane; a fi țicnit, nebun. A-i scoate (cuiva) sticleții din cap = a face pe cineva să renunțe la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii. 2. (Arg.) Epitet dat în trecut unui sergent de stradă, unui funcționar al poliției. [Var.: (pop.) stiglete, stigleț s. m.] – Din sb. steglić, bg. stiglic.

sticlete sm [At: J. CIHAC, I. N. 88/15 / V: stâcletă sf, stâclez^[1], stâglițu, stec~, ~leț, ~igheliță, ~ighiliță sf, stiglăț, stigle~, ~igleț, ~igliaci, ~iglieci, ~iglinț, ~igliță, ~inghiliță sf, știclieț, știgleț, știglici, știglinț, știgliț, știgliță sf, tegheliță sf, tigleț, tingheliță sf, tinghiliță sf / Pl: ~eți / E: scr steglić, bg стигник] 1 (Reg; șîs ~ de scai) Mică pasăre cântătoare sedentară, din familia fringolidelor, viu colorată cu roșu, negru, alb și galben Si: (reg) domnișooară (8), domnișor (7), logăcel, logociță, logodiță, lugăcel, oiță, scai¹, scaiete, scăiecior, scăier, scăișor, spinărel, sticlețel (5), tiglișor, turculeț, vărguță, ciuș-de-ghimpe, pasăre-de-scai, pasăre-domnească, pasărea-scaiului (Carduelis carduelis). 2 (Pop; îe) A avea (sau a fi cu) ~eți în (sau la) cap sau a-i cânta (cuiva) ~eții (în cap) A avea idei extravagante, bizare Si: a fi nebun, a avea gărgăuni. 3 (Îe) A-i scoate (cuiva) ~eții din cap A face pe cineva să renunțe la ideile extravagante, bizare. 4 (Reg; îe) A-și pune colivia cu ~eți pe cap A se căsători (2). 5 (Reg) Scatiu (1) (Carduelis spinus). 6 (Reg) Țiclean (Sitto europea caesia). 7 (Iht; reg) Regina-peștilor (Eunomontis gibosus). 8 (Arg) Sergent (6). 9 (Arg) Vânătaie la ochi, provenită din bătaie.

STICLETE, sticleți, s. m. 1. Mică pasăre cântătoare cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben (Carduelis carduelis). ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) sticleți (în cap) sau a-i cânta (cuiva) sticleții (în cap) = a avea idei bizare, toane; a fi țicnit, nebun. A-i scoate (cuiva) sticleții din cap = a face pe cineva să renunțe la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii. 2. (Arg.) Epitet dat în trecut unui sergent de stradă, unui funcționar al poliției. [Var.: (pop.) stiglete, stigleț s. m.] – Din scr. steglic, bg. stiglic.

STICLETE, slicleți, s. m. Mică pasăre cîntătoare, cu penele felurit colorate, trăind în mod obișnuit prin scaieți, cu ale căror semințe se hrănește (Carduelis elegans). De se preumbla numai prin codri și prin livezi, mierlele și privighetorile, pitulicele și sticleții... toți îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181. Bărbierul e mare amator de flori și de paseri. Are colivii cu sticleți, cu mierle și privighetori. NEGRUZZI, S. I 322. ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) sticleți în cap sau a-i cînta (cuiva) sticleții (în cap) = a avea idei bizare, capricii, toane; a fi neîntreg la minte. Vouă nu știu ce sticleți vă cîntă să legați cu lanțuri primăvara. BENIUC, V. 80. A scoate (cuiva) sticleții din cap = a vindeca (pe cineva) de toane, de capricii, de idei extravagante. Mihai se plecă, și șopti a doua oară în ureche, apăsat: Am zis că numai domnul Radu Comșa are să-ți scoată sticleții din cap. C. PETRESCU, Î. I 7. – Variante: stiglete (MACEDONSKI, O. I 46, ALECSANDRI, P. III 56), stigleț (NEGRUZZI, S. II 302) s. m.

STICLETE ~ți m. Pasăre sedentară, cântătoare, de talie mică, cu cioc conic, scurt și gros, cu penaj viu colorat. ◊ A fi cu (sau a avea) ~ți în cap (sau a-i cânta cuiva ~ții în cap) a) a fi straniu, bizar; b) a fi smintit. A-i scoate cuiva ~ții din cap a vindeca pe cineva de capricii, de idei ciudate. [Sil. sti-cle-] /<sb. steglic, bulg. stiglic

sticléte, V. stigleț.

stâclectă sf vz sticlete

stâglițu sm vz sticlete

steclete sm vz sticlete

sticlez^[1] sm vz sticlete

stigheliță sf vz sticlete

stighiliță sf vz sticlete

stiglăț sm vz sticlete

stiglete sm vz sticlete

stigleț sm vz sticlete

stigliaci sm vz sticlete

stiglieci sm vz sticlete

stiglinț sm vz sticlete

stigliț^[1] sm vz sticlete

stigliță sf vz sticlete

stinghiliță^[1] sf vz sticlete

știghiliță sf vz sticlete

știgliț sm vz sticlete

știgliță sf vz sticlete

tăngheliță sf vz sticlete

tegheliță sf vz sticlete

tengheliță sf vz sticlete

tengliță sf vz sticlete

tigleț sm vz sticlete

tingheliță sf vz sticlete

tinghilici sm vz sticlete

tinghiliț sm vz sticlete

tinghiliță sf vz sticlete

stiglete (sticlete) m. 1. frumoasă pasăre cântăreață din ordinul vrăbiilor, cu capul roșcat și aripile pătate cu galben, alb, roșu și negru [Fringilla carduelis]. 2. fam. gardist; 3. pl. Mold. gărgăuni: e cu sticleți la cap. [Mold. și stigleț = nemț. STIEGLITZ].

stigléț m. (vsl. *stegŭlĭcĭ, d. germ. stieglitz; bg. stiglic, ceh. stehlec, rus. šceglënok. V. țiglean). Est. O păsărică cîntătoare din neamu vrăbiiĭ, cu pene roșiĭ în prejuru cioculuĭ, galbene, negre și albe la aripĭ și năhutiĭ pe la pept (carduélis elegans). Fig. Epitet glumeț unuĭa îmbrăcat în uniformă ornată cu roș. A avea stiglețĭ în cap, a-țĭ cînta stiglețiĭ în cap, a avea gărgăuni, a fi cam nebun. – În Munt. și Mold. sud. stiglete și sticlete. V. cĭocoĭ.

sticlete (desp. sti-cle-) s. m., pl. sticleți

sticlete (sti-cle-) s. m., pl. sticleți

sticlete s. m. (sil. -cle-), pl. sticleți

sticlete

sticlete, -ți.

STICLETE s. v. gardian, polițai, polițist, regină, sergent.

STICLETE s. (ORNIT.; Carduelis carduelis) (reg.) cucoană, cuconiță, domnișoară, domnișor, domnuț, logăcel, logociță, oiță, scai, scaiete, scăiecior, scăișor, spinărel, turculeț, vărguță, ciuș-de-ghimpe, pasărea-scaiului, pasăre-de-scai, pasăre-domnească, (Bucov.) scăier, (Transilv.) tengheliță.

STICLETE s. (ORNIT.; Carduelis carduelis) (reg.) cucoană, cuconiță, domnișoară, domnișor, domnuț, logăcel, logociță, oiță, scai, scaiete, scăiecior, scăișor, spinărel, turculeț, vărguță, ciuș-de-ghimpe, pasărea-scaiului, pasăre-de-scai, pasăre-domnească, (Bucov.) scăier, (Transilv.) tengheliță.

sticlete s. v. GARDIAN. POLIȚAI. POLIȚIST. REGINĂ. SERGENT.

sticlete (-ți), s. m. 1. Pasăre cîntătoare (Carduelis elegans). – 2. (Arg.) Gardian, polițai, agent. – Var. stiglete, stiglet, Trans. știglit. Germ. Stieglitz, prin intermediul sb. steglic, sl. štiglec (Miklosich, Fremdw., 130; Candrea, II, 368).

a avea sticleți la cap expr. 1. a avea idei ciudate / extravagante. 2. a fi nebun.

a-i cânta sticleții în cap expr. 1. a avea idei bizare. 2. a fi nebun.