opțiuni
  • info

7 definiții pentru stricățel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRICĂȚEL, -EA, -ICĂ, stricăței, -ele, adj. Diminutiv al lui stricat2 (7); (cam) depravat, corupt. ♦ (Pop.) Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului). – Strica + suf. -ățel.

stricățel, ~ea a [At: DR. II, 439 / Pl: ~ei, ~ele / E: stricat + -el] 1 (Hip) Puțin stricat2. 2 (Hip) (Cam) corupt. 3 (Pop; cu determinarea „de vărsat”) Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului).

STRICĂȚEL, -EA, -ICĂ, stricăței, -ele, adj. Diminutiv al lui stricat (7); (cam) depravat, corupt. ♦ (Pop.) Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului). – Strica + suf. -ățel.

STRICĂȚEL, -ICĂ, stricăței, -ele, adj. Diminutiv al lui stricat; cu moravuri corupte. ♦ Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului negru). Foaie verde de-un agud, Cîte puice am avut Numai una mi-am lăsat, Stricățică de varsat. ȘEZ. I 212. Că mi-e badea fermecat. Dar cine l-au fermecat?... O nevastă cu barbat, Stricățică de varsat Și cu haz la sărutat. SEVASTOS, C. 46.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stricățel adj. m., pl. stricăței; f. stricățică, pl. stricățele

!stricățel adj. m., pl. stricăței; f. stricățică, pl. stricățele

stricățel adj. m., pl. stricăței; f. sg. stricățică/stricățea, pl. stricățele

Intrare: stricățel
stricățel adjectiv
adjectiv (A71)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stricățel
  • stricățelul
  • stricățelu‑
  • stricățea
  • stricățică
  • stricățeaua
  • stricățica
plural
  • stricăței
  • stricățeii
  • stricățele
  • stricățelele
genitiv-dativ singular
  • stricățel
  • stricățelului
  • stricățele
  • stricățelei
plural
  • stricăței
  • stricățeilor
  • stricățele
  • stricățelelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stricățel, stricățeaadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui stricat; (cam) depravat, corupt. DEX '09 DLRLC
    • 1.1. popular Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Foaie verde de-un agud, Cîte puice am avut Numai una mi-am lăsat, Stricățică de varsat. ȘEZ. I 212. DLRLC
      • format_quote Că mi-e badea fermecat. Dar cine l-au fermecat?... O nevastă cu barbat, Stricățică de varsat Și cu haz la sărutat. SEVASTOS, C. 46. DLRLC
etimologie:
  • Strica + -ățel. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.