studiere sf [At: POLIZU / P: ~di-e~ / V: (îv) ~iare / Pl: ~ri / E: studia] 1 Îndreptare (totală) a atenției asupra unui obiect al cunoașterii (obiect concret, ființă etc. sau stare, însușire, fenomen, proces etc. ori concept, formă de activitate umană etc.) pentru a-i descoperi și a-i cunoaște (până în cele mai mici amănunte) structura internă cu elementele care o compun și cu însușirile acestora, pentru a-i înțelege mecanismul intim și modul, regulile, legile de funcționare ale acestuia, pentru a-i putea evalua importanța, utilitatea etc. Si: analizare (1), analiză (5), căutare (22), cercetare (2), examen (8), examinare (3), explorare (3), investigație, observare, observație, privire, scrutare, studiu (1), urmărire, (liv) considerare (1), considerație (2), (rar) studiat¹, (înv) cercare (4), meditare, răspicare, socotire, scrutin. 2 Îndreptare atentă, persistentă și iscoditoare a ochilor sau a privirii asupra unei persoane, asupra însușirilor sau manifestărilor acesteia, pentru a o surprinde, pentru a o cunoaște, a înțelege, a surprinde etc. Si: căutare (23), cercetare (33), examen (10), examinare (4), explorare (3), investigare, investigație, măsurare, observare, observație, pătrundere, privire, scormonire, studiu (1), urmărire, (rar) scrutare, (pop) iscodire, (înv) iscoadă. 3 Depunere a unei activități intelectuale atente, intense (și sistematice), pentru a dobândi, a obține etc. cunoștințe teoretice și practice specifice unor obiecte de învățământ Si: citire (9), însușire, învățare, învățătură, studiu (3), (îvp) pricopsire.

STUDIERE s. f. Acțiunea de a studia. Studierea operei unui scriitor. – Variantă: (învechit) studiare (KOGĂLNICEANU, S. A. 135) s. f.

STUDIERE s.f. Acțiunea de a (se) studia și rezultatul ei; învățare, studiu. [Pron. -di-e-. / < studia].

studiare sf vz studiere

STUDIARE s. f. v. studiere.

studiere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. studierii

studiere (-di-e-) s. f., g.-d. art. studierii

studiere s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. studierii; pl. studieri

studiez, -diază 3, -diam 1 imp., -diind ger., -diere inf. s.

STUDIERE s. 1. învățare. 2. v. analiză. 3. v. examinare.

STUDIERE s. 1. învățare, studiu. (~ materiei pentru examen.) 2. analizare, analiză, cercetare, examen, examinare, investigare, investigație, studiu, (pop.) cercare, (înv.) răspicare, (fig.) explorare. (O ~ critică a problemelor.) 3. analiză, cercetare, examinare, observare, observație, scrutare, studiu, (pop.) iscodire, (înv.) iscoadă, ispită, ispitire. (~ atentă a cuiva.)