subliniere sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ni-e~ / V: (îvr) ~iare / Pl: ~ri / E: sublinia] 1 (Ccr) Linie trasă sub un cuvânt sau un text scris sau folosirea unor litere cu caractere diferite de restul textului. 2 Atragere a atenției asupra unui fapt, a unui fenomen etc., pentru a-l face cunoscut Si: relevare, reliefare, semnalare, (rar) remarcare, semnificare Vz accentuare, evidențiere, întărire, marcare.

SUBLINIERE, sublinieri, s. f. 1. Acțiunea de a sublinia și rezultatul ei; (concretizat) linie trasă sub un text scris. Citea repede, concentrat... Din cînd în cînd făcea sublinieri cu un creion. GALAN, B. I 6. De un timp facem pe hartă sublinieri care ne uimesc. SADOVEANU, M. C. 90. Mihail Mihailovici își deschide din nou cartea și continuă să-și facă sublinierile cu creionul albastru. SAHIA, U.R.S.S. 93. 2. Scoatere în evidență, accentuare, relevare (printr-un gest sau prin intonație).

SUBLINIERE s.f. Acțiunea de a sublinia și rezultatul ei; subliniat; (concr.) linie care se trage sub un cuvînt, sub un text etc. pentru a-l scoate în evidență. [Pron. -ni-e-. / < sublinia].

SUBLINIERE s. f. acțiunea de a sublinia; subliniat; linie care se trage sub un cuvânt, sub un text pentru a-l socate în evidență. (< sublinia)

SUBLINIERE ~i f. 1) v. A SUBLINIA. 2) Linie trasă sub un cuvânt sau sub un text scris. /v. a sublinia

subliniare sf vz subliniere

subliniere (desp. su-bli-ni-e-/sub-li-) s. f., g.-d. art. sublinierii; pl. sublinieri

!subliniere (su-bli-ni-e-/sub-li-) s. f., g.-d. art. sublinierii; pl. sublinieri

subliniere s. f. liniere

subliniez, -niază 3, -nieze 3 conj., -niam 1 imp., -niind ger., -niere inf. s.

SUBLINIERE s. 1. subliniat. (~ unui text.) 2. v. accentuare. 3. v. relevare.

SUBLINIERE s. 1. subliniat. (~ unui text.) 2. accentuare, evidențiere, întărire, marcare, relevare, reliefare, (livr.) potențare. (~ unor caracteristici ale lucrării.) 3. observare, relevare, remarcare, semnalare, sesizare. (~ unei anumite semnificații.)