13 definiții pentru sufocant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUFOCANT, -Ă, sufocanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care provoacă sufocarea, care sufocă; înăbușitor, asfixiant. – Din fr. suffocant.

SUFOCANT, -Ă, sufocanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care provoacă sufocarea, care sufocă; înăbușitor, asfixiant. – Din fr. suffocant.

sufocant, ~ă [At: BARASCH, I. N. 59/4 / Pl: ~nți, ~e / E: fr suffocant] 1 a (D. aburi, substanțe etc.) Care face pe cineva să-și piardă respirația, să se înece, datorită lipsei de oxigen sau încetinirii ritmului respirator Si: asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sugrumător, (rar) înecător, (îvp) nădușitor. 2 a Care omoară prin lipsă de aer Si: asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sugrumător, (rar) înecător, (îvp) nădușitor. 3 a (Fig; d. stări afective) Care te face să-ți pierzi, pe moment, respirația Si: (rar) sufocat. 4-5 a, av (Pex; d. aerul din atmosferă, dintr-o încăpere etc.) Care este amestecat cu substanțe, gaze etc., fiind impropriu respirației Si: greu (29-30), irespirabil, încărcat, viciat, (îvr) sufocător. 6 (Pan; d. căldura din mediul înconjurător) Care împiedică respirația normală Si: înăbușitor, (îvp) nădușitor.

SUFOCANT, -Ă, sufocanți, -te, adj. Care sufocă; înecăcios, înăbușitor, asfixiant. Atmosferă sufocantă.

SUFOCANT, -Ă adj. Care sufocă; înăbușitor. [Cf. fr. suffocant].

SUFOCANT, -Ă adj. asfixiant. (< fr. suffocant)

SUFOCANT ~tă (~ți, ~te) și fig. Care sufocă; înăbușitor; asfixiant. Gaze ~te. Atmosferă ~tă. /<fr. suffocant

sufocant a. năbușitor.

*sufocánt, -ă adj. (lat. suffócans, -ántis). înăbușitor: aer, fum sufocant.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sufocant adj. m., pl. sufocanți; f. sufocantă, pl. sufocante

sufocant adj. m., pl. sufocanți; f. sufocantă, pl. sufocante

sufocant adj. m., pl. sufocanți; f. sg. sufocantă, pl. sufocante

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUFOCANT adj. 1. v. asfixiant. 2. v. irespirabil. 3. v. înăbușitor.

SUFOCANT adj. 1. asfixiant, înăbușitor, înecăcios, (rar) înecător, (înv. și pop.) nădușitor, (pop.) năbușitor. (Emanații, gaze ~.) 2. greu, irespirabil, înăbușitor, încărcat, viciat. (O atmosferă ~.) 3. înăbușitor, sugrumător, (pop.) zăpușit. (O căldură ~.)

Intrare: sufocant
sufocant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sufocant
  • sufocantul
  • sufocantu‑
  • sufocantă
  • sufocanta
plural
  • sufocanți
  • sufocanții
  • sufocante
  • sufocantele
genitiv-dativ singular
  • sufocant
  • sufocantului
  • sufocante
  • sufocantei
plural
  • sufocanți
  • sufocanților
  • sufocante
  • sufocantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sufocant, sufocantăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.