opțiuni
  • info

10 definiții pentru înăbușitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNĂBUȘITOR, -OARE, înăbușitori, -oare, adj. Care înăbușă (1); sufocant, asfixiant. – Înăbuși + suf. -tor.

ÎNĂBUȘITOR, -OARE, înăbușitori, -oare, adj. Care înăbușă (1); sufocant, asfixiant. – Înăbuși + suf. -tor.

înăbușitor, ~oare a [At: DA ms / S și: (înv) înnă~ / Pl: ~i, ~oare / E: înnăbuși + -tor] 1 Sufocant. 2 Asfixiant.

ÎNĂBUȘITOR, -OARE, înăbușitori, -oare, adj. Care înăbușă; sufocant. Atmosferă înăbușitoare. ▭ Deși soarele nu urcase încă în crucea amiezii, căldura era înăbușitoare. SADOVEANU, O. VI 512. ◊ Fig. S-a întors dintr-o lume înăbușitoare și neagră. C. PETRESCU, C. V. 213.

ÎNĂBUȘITOR ~oare (~ori, ~oare) Care înăbușă; sufocant. O căldură ~oare. /a înăbuși + suf. ~tor

înăbușitór și năbușitór, -oáre adj. Care te înăbușă, asfixiant, sufocant: căldură înăbușitoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înăbușitor adj. m., pl. înăbușitori; f. sg. și pl. înăbușitoare

înăbușitor adj. m., pl. înăbușitori; f. sg. și pl. înăbușitoare

înăbușitor adj. m., pl. înăbușitori; f. sg. și pl. înăbușitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNĂBUȘITOR adj. 1. v. asfixiant. 2. v. irespirabil. 3. v. sufocant.

ÎNĂBUȘITOR adj. 1. asfixiant, înecăcios, sufocant, (rar) înecător, (înv. și pop.) nădușitor, (pop.) năbușitor. (Un aer ~.) 2. greu, irespirabil, încărcat, sufocant, viciat. (O atmosferă ~.) 3. sufocant, sugrumător, (pop.) zăpușit. (O căldură ~.)

Intrare: înăbușitor
înăbușitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înăbușitor
  • ‑năbușitor
  • înăbușitorul
  • înăbușitoru‑
  • ‑năbușitorul
  • ‑năbușitoru‑
  • înăbușitoare
  • ‑năbușitoare
  • înăbușitoarea
  • ‑năbușitoarea
plural
  • înăbușitori
  • ‑năbușitori
  • înăbușitorii
  • ‑năbușitorii
  • înăbușitoare
  • ‑năbușitoare
  • înăbușitoarele
  • ‑năbușitoarele
genitiv-dativ singular
  • înăbușitor
  • ‑năbușitor
  • înăbușitorului
  • ‑năbușitorului
  • înăbușitoare
  • ‑năbușitoare
  • înăbușitoarei
  • ‑năbușitoarei
plural
  • înăbușitori
  • ‑năbușitori
  • înăbușitorilor
  • ‑năbușitorilor
  • înăbușitoare
  • ‑năbușitoare
  • înăbușitoarelor
  • ‑năbușitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înăbușitor, înăbușitoareadjectiv

  • 1. Care înăbușă (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asfixiant irespirabil sufocant
    • format_quote Atmosferă înăbușitoare. DLRLC
    • format_quote Deși soarele nu urcase încă în crucea amiezii, căldura era înăbușitoare. SADOVEANU, O. VI 512. DLRLC
    • format_quote figurat S-a întors dintr-o lume înăbușitoare și neagră. C. PETRESCU, C. V. 213. DLRLC
etimologie:
  • Înăbuși + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.