SĂLBĂTICIME, (2) sălbăticimi, s. f. 1. Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. 2. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice așezare omenească (civilizată). [Var.: (pop.) sălbătăcime s. f.] – Sălbatic + suf. -ime.

sălbăticime sf [At: CALENDARIU (1814) / V: (îvp) ~tăci~, ~teci~, (reg) selbătăc~ / Pl: ~mi / E: sălbatic + -ime] 1 (Înv; îf sălbătăcime) Sălbăticie (2). 2 (Reg) Sălbăticiune (1). 3 (Prc; îf sălbătăcime) Carne de sălbăticiune (1). 4 (Buc; îf sălbătăcime) Mulțime de animale sălbatice (5) (pentru vânat). 5 (Rar; mpl; îf sălbătăcime, sălbătecime) Sălbăticiune (6). 6 (Îvr) Mulțime de sălbatici (19). 7-8 (Înv; îf sălbătăcime) Sălbăticie (9-10). 9-10 Sălbăticie (12-13). 11 (Înv; îf sălbătăcime) Sălbăticie (19).

SĂLBĂTICIME, sălbăticimi, s. f. 1. Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. 2. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice așezare omenească (civilizată). [Var.: (pop.) sălbătăcime s. f.] – Sălbatic + suf. -ime.

SĂLBĂTICIME, sălbăticimi, s. f. 1. (Învechit; și în forma sălbătăcime) Însușirea a ceea ce este sălbatic, cruzime, brutalitate, furie, turbare. V. sălbăticie. 2. Animal sălbatic, sălbăticiune. Care sălbătăcime cum o vedea, o lăsa să se ducă în treabă-și. MARIAN, T. 43. 3. Loc nelocuit de oameni și depărtat de orice viață omenească; sălbăticie, pustietate. Se minună cînd văzu așa casă frumoasă într-o astfel de sălbătăcime. ISPIRESCU, L. 355. – Variantă: sălbătăcime s. f.

SĂLBĂTICIME ~i f. 1) Totalitate de animale sălbatice. 2) Loc sălbatic, nelocuit (departe de lumea civilizată). /sălbatic + suf. ~ime

sălbăticíme și (est) -ăcíme f. Sălbătăcĭune. Sălbăticie.

sălbătăcime sf vz sălbăticime

sălbătecime sf vz sălbăticime

selbătăcime sf vz sălbăticime

sălbăticime s. f., g.-d. art. sălbăticimii; (locuri, animale) pl. sălbăticimi

sălbăticime s. f., g.-d. art. sălbăticimii; (locuri, animale) pl. sălbăticimi

sălbăticime s. f., g.-d. art. sălbăticimii; (locuri, animale) pl. sălbăticimi

SĂLBĂTICIME s. v. barbarie, bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, primitivism, primitivitate, sălbăticie, sălbăticiune.

sălbăticime s. v. BARBARIE. BESTIE. DIHANIE. FIARĂ. JIVINĂ. LIGHIOANĂ. PRIMITIVISM. PRIMITIVITATE. SĂLBĂTICIE. SĂLBĂTICIUNE.

SĂLBĂTĂCIME s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, pustietate, pustiu, răutate, sălbăticie, violență, vitregie.

sălbătăcime s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. PUSTIETATE. PUSTIU. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENȚĂ. VITREGIE.