14 definiții pentru sătean
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SĂTEAN, săteni, s. m. Persoană care locuiește într-un sat (și are îndeletniciri legate de mediul rural); țăran. – Sat + suf. -ean.
SĂTEAN, săteni, s. m. Persoană care locuiește într-un sat (și are îndeletniciri legate de mediul rural); țăran. – Sat + suf. -ean.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
sătean, ~ă smf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 115r/10 / V: (îrg) set~, (reg) sătan, sit~ / Pl: ~eni, ~ene, (înv) ~i / E: sat + -ean] 1 Om care locuiește într-un sat și care are ca ocupație de bază agricultura Si: plugar, țăran, (îrg) poporan. 2 (Spc; înv) Țăran iobag (sau clăcaș). 3 (Îvr) Consătean (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂTEAN, săteni, s. m. Om care locuiește într-un sat și are îndeletniciri rurale; țăran. Prin întuneric, săteanul vorbea cu caii. SADOVEANU, O. VI 526. Toți sătenii ascultau cu drag cîntecele. REBREANU, I. 69. Iacă așa au scăpat și leneșul acela de săteni și sătenii aceia de dînsul. CREANGĂ, P. 332.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂTEAN ~eni m. Persoană care locuiește la sat. /sat + suf. ~ean
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sătean m. locuitor de sat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săteán, -că s., pl. enĭ, ence (d. sat). Locuitor de sat. V. țăran.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sătan, ~ă smf vz sătean
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
setean, ~ă smf vz sătean
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sitean, ~ă smf vz sătean
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sătean s. m., pl. săteni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sătean s. n., pl. săteni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sătean s. m., pl. săteni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SĂTEAN s. v. țăran.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SĂTEAN s. țăran, (pop.) român, (înv. și reg.) mojic, poporan, (reg., mai ales în Ban.) paur, (fam.) opincar, (peior.) mămăligar.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M20) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
sătean, sătenisubstantiv masculin săteană, sătenesubstantiv feminin
- 1. Persoană care locuiește într-un sat (și are îndeletniciri legate de mediul rural). DEX '09 DLRLC
- Prin întuneric, săteanul vorbea cu caii. SADOVEANU, O. VI 526. DLRLC
- Toți sătenii ascultau cu drag cîntecele. REBREANU, I. 69. DLRLC
- Iacă așa au scăpat și leneșul acela de săteni și sătenii aceia de dînsul. CREANGĂ, P. 332. DLRLC
-
- comentariu Pentru feminin se folosește, de regulă, forma săteancă. dexonline
etimologie:
- Sat + -ean. DEX '09 DEX '98