tainiță sf [At: DRĂGHICI, R. 234/5 / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: taină] 1 (Pop) Loc ascuns Si: ascunzătoare, (reg) taină (28). 2 (Pop; prc) Încăpere subterană Si: hrubă. 3 (Pop; prc) Groapă săpată în pământ. 4 (Pop; rar) Loc retras. 5 (Reg) Pivniță mare cu multe cotituri. 6 (Reg) Firidă în zidul pivniței. 7 (Reg) Ladă din scânduri în care se stinge vărul sau se amestecă tencuiala Si: varniță.

TAINIȚĂ, tainițe și tainiți, s. f. Groapă săpată în pămînt, încăpere subterană (folosită de obicei pentru a ascunde ceva), boltă, hrubă; p. ext. loc ascuns, ascunzătoare, ascunziș. A căutat tainița... știută numai de dînsa. SADOVEANU, O. L. 118. Îi dădu pe mînă cheile de la toate cămările, și de la toate tainițile ale căror uși le găsise el încuiate cînd colindase prin toate cămările. POPESCU, B. IV 42. Cunoaște toate tainițile ce cuprindea o corabie. DRĂGHICI, R. 234. Lîngă ulmi să-mi faci o groapă Și cu dinții să m-apuci În tainiță să m-arunci. ALECSANDRI, P. P. 74. ◊ Fig. Scorniturile, ca și cîntecele, răspund unor afunde tainiți ale sufletului. SADOVEANU, Z. C. 236. Nu și-ar fi închipuit niciodată că avea să descopere în el, păstrate în tainițile din umbră, atîtea rezerve. C. PETRESCU, A. R. 45.

TAINIȚĂ ~e f. 1) Loc unde se poate ascunde cineva sau ceva; loc tainic. 2) înv. Cavitate făcută sub pământ cu scopul de a ascunde ceva; galerie subterană. /taină + suf. ~iță

tainiță f. 1. loc ascuns: prin tainiți și pe sub negre bolți EM.; 2. groapă: în tainiță să m’arunci AL. [Tras din taină].

táĭniță f., pl. e (d. taĭnă; rus. taĭnik, loc ascuns; pol. tainik, taĭemnica). Ascunzătoare, vizuină: cînele a săpat o taĭniță. Fig. Loc întunecos, locuință întunecoasă și friguroasă. Groapă, mormînt.

tainiță s. f., g.-d. art. tainiței; pl. tainițe

tainiță (rar) s. f., g.-d. art. tainiței; pl. tainițe

tainiță s. f., g.-d. art. tainiței; pl. tainițe

TAINIȚĂ s. v. ascunzătoare, ascunziș, cotlon.

TAINIȚĂ s. hrubă.

TAINIȚĂ s. hrubă.

tainiță s. v. ASCUNZĂTOARE. ASCUNZIȘ. COTLON.