5 definiții pentru tihărie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TIHĂRIE, tihării, s. f. (Reg.) Tihăraie. – Et. nec. Cf. tihăraie.
tihărie sf [At: SADOVEANU, O. XIII, 228 / Pl: ~ii / E: ns cf tihăraie] (Mol) Tihăraie (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIHĂRIE, tihării, s. f. (Pop.) Tihăraie. – Et. nec. Cf. tihăraie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TIHĂRIE, tihării, s. f. Tihăraie. Spun feciorii că s-ar fi aflînd patru haite fătate în niște tihării încîlcite cu spini. SADOVEANU, O. L. 40.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tihăráĭe și -ríe f. (rudă cu ung. cihere, desiș, care poate să vie din rom. țîhlă, sihlă. Cp. și cu stuhăraĭe, -ríe). Est. „Loc în pădure ascuns și greŭ de străbătut” (Nț. Rev. I. Crg. 3, 156), povîrniș rîpos acoperit de brazĭ căzuțĭ, desiș în loc abrupt: pe marginea uneĭ tihărăĭ adîncĭ și înguste (VR. 1923, 4, 6), nu putea nimeri pin tihăraĭa ceĭa (Șez. 31, 137), trece pin pădurĭ, tihărăĭ și cîmpiĭ pustiĭ (Șez. 33, 27). V. smidă, hududoĭ, tîhlăriș, ponor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tihărie, tihăriisubstantiv feminin
- 1. Tihăraie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: tihăraie
- Spun feciorii că s-ar fi aflînd patru haite fătate în niște tihării încîlcite cu spini. SADOVEANU, O. L. 40. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
- tihăraie DEX '98 DEX '09