opțiuni
  • info

17 definiții pentru toboșar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOBOȘAR, toboșari, s. m. Persoană care bate toba într-o orchestră sau într-o fanfară; tobaș. ♦ (Adesea fig.) Persoană care adună lumea bătând din tobă, pentru a comunica vești și ordine de interes obștesc. [Var.: (înv. și pop.) doboșar s. m.] – Cf. magh. doboș.

TOBOȘAR, toboșari, s. m. Persoană care bate toba într-o orchestră sau într-o fanfară; tobaș. ♦ (Adesea fig.) Persoană care adună lumea bătând din tobă, pentru a comunica vești și ordine de interes obștesc. [Var.: (înv. și pop.) doboșar s. m.] – Cf. magh. doboș.

toboșar sm [At: (a. 1701) IORGA, S. D. V, 371 / V: (reg) do~, doboșer, ~șer / Pl: ~i / E: tobaș + -ar] 1 Persoană care bate toba (1) (într-o orchestră sau într-o fanfară) Si: (înv) tambur1 (2), (reg) tobar (1), (îrg) tobaș (1). 2-3 (Reg) Tobar (2-3). 4 (Orn; reg; șîc ~ul-pădurii) Ciocănitoare (Dryobates major).

TOBOȘAR, toboșari, s. m. Persoană care bate toba într-o orchestră sau într-o fanfară. Pun toboșarul să-ți cînte ca la nuntă. PAS, Z. I 153. Acolo sînt și harpiste, ca la vînătoarea de mistreți... și trîmbițași și toboșari. ODOBESCU, S. III 111. Nu mi-e soare răsărit, Ci mi-e neica... Cu doisprece lăutari Și cu șase toboșari. ȘEZ. I 291. ♦ Crainic care adună lumea bătînd în tobă, pentru a face comunicări de interes obștesc. Îl cheamă astfel fiindcă... a fost toboșar municipal. CARAGIALE, M. 250. ◊ Fig. Fost-am totuși eu și voi rămîne Toboșarul timpurilor noi. BENIUC, V. 102. – Variantă: doboșar s. m.

TOBOȘAR ~i m. 1) Persoană care bate toba. 2) înv. Crainic care, bătând în tobă, aduna lumea pentru a anunța ceva de interes obștesc. /tobaș + suf. ~ar

toboșar m. cel ce bate toba. [Mold. doboșer = ung. DOBOS].

toboșár m. (din maĭ vechĭu doboșar, infl. de tobă, d. ung. dobos, toboșar, de unde și sîrb. dobóšar). Vest. Acela care bate în tobă saŭ în tarabană (tarabangiŭ): un toboșar bătea o tobă (CL. 1910, 433). – În Trans. dobáș.

DOBOȘAR s. m. v. toboșar.

DOBOȘAR s. m. v. toboșar.

DOBOȘAR s. m. v. toboșar.

doboșar sm vz toboșar

doboșer sm vz toboșar

toboșer sm vz toboșar

doboșár V. toboșar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

toboșar s. m., pl. toboșari

toboșar s. m., pl. toboșari

toboșar s. m., pl. toboșari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TOBOȘAR s. (MUZ.) (rar) tambur, (înv. și reg.) tobaș, (reg.) tobar. (~ într-o fanfară.)

TOBOȘAR s. (MUZ.) (rar) tambur, (înv. și reg.) tobaș, (reg.) tobar. (~ într-o fanfară.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

toboșar, toboșari s. m. (intl.) informator, denunțător, trădător.

Intrare: toboșar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toboșar
  • toboșarul
  • toboșaru‑
plural
  • toboșari
  • toboșarii
genitiv-dativ singular
  • toboșar
  • toboșarului
plural
  • toboșari
  • toboșarilor
vocativ singular
  • toboșarule
  • toboșare
plural
  • toboșarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doboșar
  • doboșarul
  • doboșaru‑
plural
  • doboșari
  • doboșarii
genitiv-dativ singular
  • doboșar
  • doboșarului
plural
  • doboșari
  • doboșarilor
vocativ singular
  • doboșarule
  • doboșare
plural
  • doboșarilor
toboșer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

toboșar, toboșarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care bate toba într-o orchestră sau într-o fanfară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tambur tobar tobaș
    • format_quote Pun toboșarul să-ți cînte ca la nuntă. PAS, Z. I 153. DLRLC
    • format_quote Acolo sînt și harpiste, ca la vînătoarea de mistreți... și trîmbițași și toboșari. ODOBESCU, S. III 111. DLRLC
    • format_quote Nu mi-e soare răsărit, Ci mi-e neica... Cu doisprece lăutari Și cu șase toboșari. ȘEZ. I 291. DLRLC
    • 1.1. adesea figurat Persoană care adună lumea bătând din tobă, pentru a comunica vești și ordine de interes obștesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îl cheamă astfel fiindcă... a fost toboșar municipal. CARAGIALE, M. 250. DLRLC
      • format_quote figurat Fost-am totuși eu și voi rămîne Toboșarul timpurilor noi. BENIUC, V. 102. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.