17 definiții pentru trândav

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÂNDAV, -Ă, trândavi, -e, adj. (Pop.; despre oameni sau despre firea lor; și substantivat) Care se mișcă și lucrează încet și în silă; căruia îi place să lenevească; leneș, molatic, inactiv. [Acc. și: trândav] – Cf. sb. truntav.

trândav2, ~ă [At: MUMULEANU, ap. GCR II, 247/24 / V: (reg) ~ntav, ~dov / A și: (reg) ~dav / Pl: ~i, ~e / E: ns cf srb truntav] 1-2 smf, a (Pop) (Persoană) care lucrează încet și în silă Si: leneș, (pop) trândăvit2 (1), (îvr) trândăvos (1), (reg) trând3 (1), trândos2 (1), trânduș (1). 3-4 smf, a (Pop) (Persoană) căreia îi place să lenevească Si: leneș, (pop) trândăvit2 (2), (îvr) trândăvos (2), (reg) trând3 (2), trândos2 (2), trânduș (2). 5 a (Pop; pex) Lipsit de voiciune. 6 a (Pop) Care exprimă lene. 7 a (Reg; d. oameni) Care este moleșit Si: (reg) toropit1 (1). 8 a (Mol; d. pâine) Care nu este bine coaptă Si: (reg) trând3 (3), trândăvit2 (3), trândos2 (3). 9 a (Reg; d. alimente) Stricat. 10 a (Reg; d. lemne) Umed.

trândav1 s [At: TETRAEV. (1574), 117 / Pl: ? / E: ns cf trând1] (Med; înv) Hidropizie.

TRÂNDAV, -Ă, trândavi, -e, adj. (Pop.; despre oameni sau despre firea lor; și substantivat) Care se mișcă și lucrează încet și în silă; căruia îi place să lenevească; leneș, molatic, inactiv. [Acc. și: trândav] – Cf. scr. truntav.

TRÂNDAV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care trândăvește; care nu vrea să muncească; leneș; lenos; puturos. /cf. sl. truntav

trândav a. care zace fără a fi bolnav. ║ m. om foarte leneș. [Vechiu-rom. și dial. trând, umflătură și trândav = slav. TRÕDU, colică (v. trânji)].

trândov, ~ă a vz trândav2

trântav, ~ă a vz trândav2

TRÎNDAV, -Ă, trîndavi, -e, adj. (Despre oameni și despre firea lor) Care se mișcă greu, care lucrează încet și în silă, căruia îi place să lenevească; leneș, inactiv. Fusese un bărbat înalt, voinic, Radu Ochian, moale, trîndav. STANCU, D. 5. Gusturile-mi stătătoare și trîndava-mi fire nu m-au iertat să deviu vînător. ODOBESCU, S. III 13. Al tău duh este trîndav, produce foarte greu. NEGRUZZI, S. II 218. ◊ Fig. Aci, pe vale, curge Siretul; mai încolo, pe un pestriț prundiș, se leagănă trîndava Moldovă. NEGRUZZI, S. I 193. ◊ (Substantivat) E un leneș... și-l ducem la spînzurătoare, ca să curățim satul de un trîndav. CREANGĂ, P. 330. Am să dezbar eu Roma de-un trîndav desfrînat. ALECSANDRI, T. II 301. – Accentuat și: trîndav.

trîndav (est) și -áv (vest), adj. (d. trînd; sîrb. trunjav, leneș, truntav, greŭ. V. și trîntor. Cp. cu bobletic). Vechĭ. Idropic. Azĭ. Fig. Foarte leneș, sibarit. – În Cov. trîntav.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trândav adj. m., pl. trândavi; f. trândavă, pl. trândave

trândav adj. m., pl. trândavi; f. trândavă, pl. trândave

trândav adj. m., pl. trândavi, f. sg. trândavă, pl. trândave

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRÂNDAV adj., s. v. leneș.

Trândav ≠ harnic, muncitor, robaci, truditor

TRÎNDAV adj., s. indolent, leneș, puturos, trîntor, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trînd, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)

Intrare: trândav
trândav adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trândav
  • trândavul
  • trândavu‑
  • trândavă
  • trândava
plural
  • trândavi
  • trândavii
  • trândave
  • trândavele
genitiv-dativ singular
  • trândav
  • trândavului
  • trândave
  • trândavei
plural
  • trândavi
  • trândavilor
  • trândave
  • trândavelor
vocativ singular
plural
trândov
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trântav
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trândav, trândavăadjectiv

  • 1. popular (și) substantivat (Despre oameni sau despre firea lor) Care se mișcă și lucrează încet și în silă; căruia îi place să lenevească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fusese un bărbat înalt, voinic, Radu Ochian, moale, trîndav. STANCU, D. 5. DLRLC
    • format_quote Gusturile-mi stătătoare și trîndava-mi fire nu m-au iertat să deviu vînător. ODOBESCU, S. III 13. DLRLC
    • format_quote Al tău duh este trîndav, produce foarte greu. NEGRUZZI, S. II 218. DLRLC
    • format_quote figurat Aci, pe vale, curge Siretul; mai încolo, pe un pestriț prundiș, se leagănă trîndava Moldovă. NEGRUZZI, S. I 193. DLRLC
    • format_quote E un leneș... și-l ducem la spînzurătoare, ca să curățim satul de un trîndav. CREANGĂ, P. 330. DLRLC
    • format_quote Am să dezbar eu Roma de-un trîndav desfrînat. ALECSANDRI, T. II 301. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.