LENEȘ, -Ă, leneși, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) căruia îi lipsește dorința, plăcerea de a munci, de a fi activ, căruia îi e lene; (om) trândav. 2. Adj. Care trădează, exprimă lene. Gesturi leneșe. ♦ Care este domol, încet. Mersul leneș al melcului. 3. S. m. (La pl.) Familie de mamifere din America de Sud, cu corp robust, cu membre prevăzute cu gheare puternice și arcuite, care se mișcă încet și stau zile întregi agățate pe aceeași creangă (Bradypodidae); (și la sg.) animal din această familie. – Lene + suf. -eș. (2) Calc după fr. paresseux, germ. Faultier.

leneș, ~ă [At: CORESI, EV. 118 / V: (îvp) lean~ / Pl: ~i, ~e / E: lene + -eș cf fr paresseux, ger Faultier] 1-2 smf, a (Persoană) căreia îi lipsește dorința sau plăcerea de a munci, de a fi activ și care se complace în inactivitate Si: apatic, indolent, trândav. 3 a (D. gesturi, voce, gîndire) Care trădează, exprimă lene (1) Si: domol, încet. 4 a (Reg; îs) Albină ~ă Trântor. 5 sm (Reg) Pierde-vară. 6 sm (Reg) Flecar (1). 7 a (Pex; rar; d. plante) Care are un ritm scăzut de creștere. 8 av În mod lent Si: apatic (1). 9 a (D. mișcări) Abia simțit Si: lent, ușor. 10 a (D. lucruri sau ființe aflate în mișcare) Care se mișcă lin, domol. 11 smp (Zlg) Familie de mamifere din America de Sud, cu corp robust de circa 70 cm lungime, cu membre prevăzute cu gheare puternice și arcuite, care se mișcă încet și stau zile întregi agățate de aceeași creangă (Bradypodiae). 12 sm (Șls) Animal care face parte din familia leneșilor (11). corectat(ă)

LENEȘ, -Ă, leneși, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Om) căruia îi lipsește dorința, plăcerea de a munci, de a fi activ, căruia îi e lene; (om) trândav. 2. Adj. Care trădează, exprimă lene. Gesturi leneșe. ♦ Care este domol, încet. Mersul leneș al melcului. 3. S. m. (La pl.) Familie de animale mamifere din America de Sud, cu corp robust, cu membre prevăzute cu gheare puternice și arcuite, care se mișcă încet și stau zile întregi agățate pe aceeași creangă (Bradypodidae); (și la sg.) animal din această familie. – Lene + suf. -eș. (2) Calc după fr. paresseux, germ. Faultier.

LENEȘ, -Ă, leneși, -e, adj. (Despre oameni) Căruia îi lipsește dorința (și voința) de a munci, de a fi activ, căruia îi e lene; trîndav, puturos. Leneșul Octav se plimbă în gondola sa culcat. MACEDONSKI, O. I 242. De leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca. CREANGĂ, O. A. 218. Ferește-mă... doamne... De lelița leneșă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 432. ♦ Fig. (Despre un lucru care se află în mișcare) Încet, fără energie, domol, alene. De cealaltă parte, pe iaz, se mișcau negurile leneșe ale serii, pe deasupra apelor întunecoase și peste pădurea gălbie de trestii. SADOVEANU, O. I 369. Îl pofti să șază... lîngă căminul în care foșneau cu flăcări leneșe două buturugi uriașe. REBREANU, R. I 167. ◊ (Despre o stare sau o acțiune) Urmărea c-o privire leneșă legănarea vălătucilor de nori. VLAHUȚĂ, O. A. 102. Atmosfera leneșă... a cafenelei... era toată viața lui. EMINESCU, N. 36. ◊ (Adverbial) Iar Crișul În matca lui leneș se-ndoaie. BENIUC, V. 99. Brațul ei atîrnă leneș peste marginea de pat. EMINESCU, O. I 79. ◊ (Substantivat) Hai, leneșilor, mai iute, mai cu inimă; duceți stejarul în lemnărie. ALECSANDRI, T. I 447. Dară mama nu mă lasă Să-i aduc leneșă-n casă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 428. Scumpul mai mult păgubește și leneșul mai mult aleargă.

LENEȘ¹ ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care lenevește; care nu vrea să muncească; trândav; lenos. 2) fig. (despre mișcări sau acțiuni) Care vădește lene; care este lipsit de energie. Mers ~. /lene + suf. ~eș

leneș a. și m. care urăște, care evită munca: școlar leneș; 2. fig. fără vigoare sau energie: inteligență leneșă. ║ m. Zool. cuadruped din America, din ordinul nedințatelor, care se mișcă foarte încet (Bradypus).

léneș, -ă adj. (d. lene). Care nu e harnic, căruĭa nu-ĭ place să muncească: elev leneș. Fig. Inteligență leneșă, fără vigoare, greoaĭe. S. m. Aĭ, un animal. V. aĭ 2 și trîndav.

leaneș, ~ă a vz leneș

leneș adj. m., s. m., pl. leneși; adj. f., s. f. leneșă, art. leneșa, pl. leneșe

leneș adj. m., s. m., pl. leneși; adj. f., s. f. leneșă, art. leneșa, pl. leneșe

leneș adj. m., s. m., pl. leneși; f. sg. leneșă, pl. leneșe

leneș, pl. leneși, f. leneșă, pl. leneșe

LENEȘ adj., s. indolent, puturos, trândav, trântor, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trând, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)

leneș, -ă adj. 1 (despre oameni) comod, indolent, moale, puturos, trândav², <rar> somnoros, <înv. și pop.> lenevos, neharnic, <pop.> trândăvit², trândăvos, <fam.> lânced, <reg.> caniv, diugos, dospău, duglan, dugliș, ghiduș, ghilan, iorlan, lainic, lenos, letnic, modoroi, pluhud, ponivos, posleț, pucios, sanchiu, trând², trândos, trânduș, zăcaș, zăcător, <înv.> molicios, oțios, tanduriu, <fran.> feneant, <fig.> adormit, somnoros, trântor, <arg.> nasol, nașpa. Făcea tot ce i se cerea pentru a nu-l considera lumea leneș. 2 (în opoz. cu „grăbit”, „iute”, „pripit”, „repede”; despre mișcări, gesturi, vorbire etc.) domol, încet, lent, lin², liniștit, măsurat², potolit², tacticos, temperat, <livr.> lento, <pop.> molcomit, <fig.> lânced, moale, rotund. Se îndepărtează cu pas leneș.

LENEȘ adj., s. indolent, puturos, trîndav, trîntor, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trînd, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)

Leneș ≠ harnic, muncitor, sârguincios, silitor