8 definiții pentru trăsurică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRĂSURICĂ, trăsurici, s. f. Diminutiv al lui trăsură (1); trăsură mică și ușoară (cu două roți). ♦ Cărucior de copii. [Pl. și: trăsurele] – Trăsură + suf. -ică.
TRĂSURICĂ, trăsurici, s. f. Diminutiv al lui trăsură (1); trăsură mică și ușoară (cu două roți). ♦ Cărucior de copii. [Pl. și: trăsurele] – Trăsură + suf. -ică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
trăsurică sf [At: DDRF / Pl: ~ici, ~rele / E: trăsură + -ică] (Pfm) 1-4 (Șhp) Trăsură (40, 47) (mică). 5 Cărucior pentru copii Si: (îvr) trăsură (43).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRĂSURICĂ, trăsurici și trăsurele, s. f. Diminutiv al lui trăsură; trăsură mică și ușoară (uneori numai cu două roți). Ne suim în trăsurica lui împletită, cu pușca între noi, și hai la cîmp ori la baltă. SADOVEANU, O. VIII 158. ♦ Mic vehicul (cu arcuri) împins cu mîna, în care sînt plimbați copiii mici; cărucior, căruț.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
trăsurică s. f., g.-d. art. trăsuricii/trăsurelei; pl. trăsurici/trăsurele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
trăsurică s. f., g.-d. art. trăsuricii/trăsurelei; pl. trăsurici/trăsurele, art. trăsuricile/trăsurelele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trăsurică s. f., g.-d. art. trăsuricii/trăsurelei; pl. trăsurici/trăsurele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TRĂSURICĂ s. v. cărucior.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRĂSURICĂ s. cărucior, căruț, landou, (rar) cărucean. (~ pentru copiii mici.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F39) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
trăsurică, trăsurici / trăsurică, trăsurelesubstantiv feminin
-
- Ne suim în trăsurica lui împletită, cu pușca între noi, și hai la cîmp ori la baltă. SADOVEANU, O. VIII 158. DLRLC
-
etimologie:
- Trăsură + -ică. DEX '98 DEX '09