tăblie sf [At: GORJAN, H. I, 140/18 / V: (înv) tab~, tavl~ sf (reg) ~liu sn / Pl: ~ii / E: ngr ταβλί(ον) cf tablă¹] 1 (Înv) Tablă¹ (22). 2 (Reg) Tablă¹ (6). 3 Parte a unei lucrări de tâmplărie, fierărie sau arhitectură, formată dintr-o bucată subțire și plană de lemn, de metal, de material plastic etc., fixată pe scheletul unei piese de mobilier (dulap, paravan etc.) sau de tâmplărie (ușă, oblon etc.) Si: panou. 4 (Tip; înv; lpl; îf tăblie) Tablă¹ (38).

TĂBLIE, tăblii, s. f. 1. Tablă¹ (2). Radu Comșa citi pe tăblia albastră a unei străzi un nume care îi spunea ceva. C. PETRESCU, Î. II 179. Îmi scrisără versurile cele de aur pe tăblia cea de aramă, ce stă atîrnată la poarta școlii. GORJAN, H. II 67. 2. Parte a unei lucrări de tîmplărie, fierărie, arhitectură, formată dintr-o bucată de lemn, metal etc. subțire și plană, fixată pe scheletul unei mobile, al unei uși etc. V. panou. Au rămas cu nasurile plecate către tăblia mesei. GALAN, Z. R. 283. Ieșiră, plecîndu-se, pe ușa cu jumătate din tăblia de fier coborîtă. C. PETRESCU, Î. II 189. O odaie de cristal... cu tăblii de aur. GORJAN, H. I 140.

TĂBLIE ~i f. 1) Placă cu inscripții; tablă. 2) Panou (din lemn, metal, plastic) fixat ca element decorativ pe mobilă sau pe tâmplăria de interior. [G.-D. tăbliei; Sil. tă-bli-] /<ngr. távli

tăblie f. tablă de lemn, împodobită și încadrată, de tâmplarie: ușă cu tăblii.

tăblíe f. (ngr. tavlia). Tablă mică de lemn saŭ de alt-ceva: ușă cu tăbliĭ. – Vechĭ tab-, tav-.

tablie sf vz tăblie

tavlie² sf vz tăblie

tăbliu sn vz tăblie

tăblie (desp. tă-bli-) s. f., art. tăblia, g.-d. art. tăbliei; pl. tăblii, art. tăbliile (desp. -bli-i-)

tăblie (tă-bli-) s. f., art. tăblia, g.-d. art. tăbliei; pl. tăblii, art. tăbliile

tăblie s. f. (sil. -bli-), art. tăblia, g.-d. art. tăbliei; pl. tăblii, art. tăbliile

TĂBLIE s. (înv. și reg.) tablă. (~ a unei mobile.)

TĂBLIE s. (înv. și reg.) tablă. (~ a unei mobile.)