19 definiții pentru unealtă (instrument)
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UNEALTĂ, unelte, s. f. 1. Piesă, ansamblu de piese, dispozitiv acționat manual sau de un mecanism, care servește pentru a efectua o operație tehnică de prelucrare mecanică, de montare, manevrare etc.; p. ext. piesă auxiliară care servește la efectuarea unei lucrări. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). 3. (În sintagma) Unealtă gramaticală = instrument gramatical, v. instrument. – Une[le] + alte[le].
UNEALTĂ, unelte, s. f. 1. Piesă, ansamblu de piese, dispozitiv acționat manual sau de un mecanism, care servește pentru a efectua o operație tehnică de prelucrare mecanică, de montare, manevrare etc.; p. ext. piesă auxiliară care servește la efectuarea unei lucrări. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). 3. (În sintagma) Unealtă gramaticală = instrument gramatical, v. instrument. – Une[le] + alte[le].
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
unealtă1 sf [At: PO 108/1 / V: (rar) unel~, (îrg) unente, (reg) onente sfp, unal~ (Pl: unelte), unia~ (P: ~ni-al~) / Pl: ~elte, (înv) ~te / E: une[le] + alte[le]] 1 (Înv; lpl) Avere mobilă a cuiva Si: bunuri, calabalâc (4). 2 (Înv) Totalitate a obiectelor folosite la masă sau la pregătirea mâncării. 3 (Înv) Obiect de îmbrăcăminte. 4 Obiect manual sau mecanic pentru prelucrarea unui material (solid). 5 (Euf) Organ genital bărbătesc Si: sculă. 6 (Rar) Instrument muzical. 7 (Imp) Armă de luptă sau vânătoare. 8 (Fig) Mijloc folosit pentru atingerea unui scop (reprobabil). 9 (Fig) Persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui scop (de obicei reprobabil), pentru săvârșirea unei acțiuni. 10 (Îs) ~ gramaticală Instrument gramatical.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UNEALTĂ1, unelte, s. f. 1. Obiect tehnic, portabil, acționat manual sau de o mașină, care servește pentru a efectua direct o operație de prelucrare sau de extragere (v. sculă); p. ext. piesă auxiliară care servește la efectuarea unei lucrări. Treceau lucrătorii cu țevi în spinare și unelte în mînă. C. PETRESCU, A. 490. Harnice se mișcă fără pace Uneltele de bunuri creatoare! NECULUȚĂ, Ț. D. 17. Muncitorii pe-a lor prispă dreg uneltele de muncă. ALECSANDRI, P. A. 120. ♦ (Prin analogie) Nume dat armelor. Fata nu se putu ține și umblă la uneltele lui și-i pierdu o săgețică de care punea el în arculețul lui. ISPIRESCU, L. 342. Buzduganul, unealtă de pieire, Ca un balaur face în giuru-i o rotire. ALECSANDRI, P. A. 168. Apucă un pistol, îl încărcă și apoi se puse pe gînduri, privind unealta ucigașă. NEGRUZZI, S. I 79. ◊ (Adesea la pl.) Unelte de producție v. producție. Mașină-unealtă v. mașină. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop. Libertatea... este unealta și urmarea progresului. BOLINTINEANU, O. 255. ♦ Persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui scop. Haide, vorbește, unealtă de hoț ce ești și tu! DEMETRIUS, C. 68. Nici secretarul nu-și simțea chemarea de unealtă devotată patronului. PAS, Z. I 295. Ciocoi cu falca largă, cu ceafa-n veci plecată! El s-a făcut lui Despot unealtă blestemată. ALECSANDRI, T. II 166. 3. (În expr.) Unealtă gramaticală = instrument gramatical, v. instrument. Ne referim nu numai la vocabular, ci și la uneltele gramaticale, din care unele sînt luate din slavă. ROSETTI, I. S. 14.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
UNEALTĂ unelte f. 1) Obiect acționat manual la îndeplinirea unei operații de muncă; sculă; instrument. 2) fig. Mijloc de care se servește cineva într-un mod necinstit pentru a-și atinge anumite scopuri. [G.-D. uneltei] /une[le] + alte[le]
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
unealtă f. 1. orice instrument de muncă; 2. se zice de instrumentele proprii unor arte. [Singular tras din une alte, tot felul (de instrumente)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uneáltă f., pl. elte (d. una alta). Instrument de muncă, sculă, cinie, (toporu, cĭocanu, rîndeaŭa, tesla ș. a.). V. organ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
unaltă sf vz unealtă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uneltă sf vz unealtă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
unente sf vz unealtă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
unialtă sf vz unealtă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
unealtă s. f., g.-d. art. uneltei; pl. unelte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
unealtă s. f., g.-d. art. uneltei; pl. unelte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
unealtă s. f., g.-d. art. uneltei; pl. unelte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
unealtă, pl. unelte
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
UNEALTĂ s. v. instrument, lucru, obiect.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
UNEALTĂ s. v. instrument.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
UNEALTĂ s. instrument, sculă, ustensilă, (înv. și reg.) sărsam, (reg.) sculeață, (Mold., Bucov. și Ban.) halat, (înv.) cinie, dichis. (~ pentru dulgherie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
unealtă s. v. INSTRUMENT. LUCRU. OBIECT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
unealtă, unelte s. f. (intl.) 1. cuțit, șiș. 2. sculă folosită la comiterea unei infracțiuni.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
unealtă, uneltesubstantiv feminin
- 1. Piesă, ansamblu de piese, dispozitiv acționat manual sau de un mecanism, care servește pentru a efectua o operație tehnică de prelucrare mecanică, de montare, manevrare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: instrument diminutive: uneltioară
- Treceau lucrătorii cu țevi în spinare și unelte în mînă. C. PETRESCU, A. 490. DLRLC
- Harnice se mișcă fără pace Uneltele de bunuri creatoare! NECULUȚĂ, Ț. D. 17. DLRLC
- Muncitorii pe-a lor prispă dreg uneltele de muncă. ALECSANDRI, P. A. 120. DLRLC
- 1.1. Piesă auxiliară care servește la efectuarea unei lucrări. DEX '09 DEX '98
- 1.2. Nume dat armelor. DLRLC
- Fata nu se putu ține și umblă la uneltele lui și-i pierdu o săgețică de care punea el în arculețul lui. ISPIRESCU, L. 342. DLRLC
- Buzduganul, unealtă de pieire, Ca un balaur face în giuru-i o rotire. ALECSANDRI, P. A. 168. DLRLC
- Apucă un pistol, îl încărcă și apoi se puse pe gînduri, privind unealta ucigașă. NEGRUZZI, S. I 79. DLRLC
-
-
-
- 2. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Libertatea... este unealta și urmarea progresului. BOLINTINEANU, O. 255. DLRLC
- Haide, vorbește, unealtă de hoț ce ești și tu! DEMETRIUS, C. 68. DLRLC
- Nici secretarul nu-și simțea chemarea de unealtă devotată patronului. PAS, Z. I 295. DLRLC
- Ciocoi cu falca largă, cu ceafa-n veci plecată! El s-a făcut lui Despot unealtă blestemată. ALECSANDRI, T. II 166. DLRLC
-
- Unealtă gramaticală = instrument (?) gramatical. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ne referim nu numai la vocabular, ci și la uneltele gramaticale, din care unele sînt luate din slavă. ROSETTI, I. S. 14. DLRLC
-
etimologie:
- Une[le] + alte[le] DEX '09 DEX '98 NODEX