unghiular, ~ă [At: ASACHI, E. III, 60 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: unghi² cf lat angularis, fr angulaire] 1 a Care se raportează la unghi² (16). 2 a Care formează unghiuri² (16). 3 a În formă de unghi² (16) Si: (liv) angular, colțuros (2), (înv) unghios. 4 a (Îs) Viteză ~ă Unghiul cu care se rotește un corp în unitatea din timp. 5 a (Îvr) Dinte ~ Canin (5). 6 sm (Atm; șîs ~ul omoplatului) Trapez¹.

UNGHIULAR, -Ă, unghiulari, -e, adj. În formă de unghi, asemănător cu un unghi; colțuros, în colțuri. Văzu în mijlocul unei piețe de argint un palat cu acoperișurile foarte țuguiate și cu toate ferestrele și bolțile în forme unghiulare. VISSARION, B. 246. ◊ Piatră unghiulară = piatră de la unghiul unei temelii de clădire; fig. fundament, bază, temelie a unei probleme.

UNGHIULAR, -Ă adj. În formă de unghi; colțuros, în colțuri. ♦ Piatră unghiulară = piatră de la colțul unei temelii de clădire; (fig.) fundament, bază. [Pron. -ghiu-. / < unghi, după fr. angulaire].

UNGHIULAR, -Ă adj. referitor la unghi, cu unul sau mai multe unghiuri; colțuros; angular. ♦ piatră ~ă = piatră de colț care asigură soliditatea unei clădiri; (fig.) element esențial, fundamental. (după fr. angulaire)

UNGHIULAR ~ă (~i, ~e) Care are formă de unghi; care formează un unghi. Instrument ~. ◊ Piatră ~ă a) piatră care asigură trăinicia unei clădiri și se află la unghiul temeliei acesteia; b) element esențial; fundament; bază. /Din unghi

unghiulariu, ~ie a vz unghiular

unghiular (desp. -ghiu-) adj. m., pl. unghiulari; f. unghiulară, pl. unghiulare

unghiular (-ghiu-) adj. m., pl. unghiulari; f. unghiulară, pl. unghiulare

unghiular adj. m. (sil. -ghiu-), pl. unghiulari; f. sg. unghiulară, pl. unghiulare

UNGHIULAR adj. 1. (GEOM.) angular, (rar) angulos. (Figură ~.) 2. colțuros. (O curte ~.)

UNGHIULAR adj. 1. (MAT.) angular, (rar) angulos. (Figură ~.) 2. colțuros. (O curte ~.)