*FUNDAMENT (pl. -te) sn. 1 Temelie, zidăria care formează baza, sprijinul, unei clădiri, unui zid, etc. ¶ 2 📰 Planșa de scînduri pe care se pun formele: masa de fier (din mașină sau de lîngă mașină) în care se închid formele de tipărit ¶ 3 fig. Temeiu, bază, ceea ce servește de sprijin, clementul pe care se întemeiază: justiția este ~ul Statelor [fr.].

fundament sn [At: CANTEMIR, HR. 263 / V: (înv) ~dământ (Pl: ~dământuri) / Pl: ~e / E: fr fondement, lat fondamentum] 1 Element de construcție sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcție, o lucrare etc. Si: bază (1), fundație (1), temelie. 2 Placă de metal a preselor de imprimat, pe care se așază formele tipografice. 3 Planșetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice. 4 (Fig) Element care servește de sprijin, pe care se bazează ceva Si: bază (4), temei, temelie. 5 (Liv) Cauză. 6 (Liv) Motiv bine întemeiat. 7 (Flz) Ansamblu de postulate ale unui sistem.

FUNDAMENT, fundamente, s. n. 1. Element de construcție sau ansamblu de astfel de elemente, prin intermediul căruia se sprijină o construcție sau o mașină pe teren; fundație. V. temelie. A săpa fundamentul unei clădiri. ♦ (Tipogr.) Placă de metal a preselor de imprimat, pe care se așază formele tipografice; planșetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice. 2. Fig. Element care servește de sprijin, pe care se întemeiază ceva; bază, temei. Ea [revoluția] n-a avut de fundament nici vreo neînțelegere generală sau vreo conjurațiune. GHICA, A. 121.

FUNDAMENT s.n. 1. Temelie, fundație, bază. ♦ Placă de metal la presele de imprimat pe care se pun formele tipografice. 2. (Fig.) Element pe care se întemeiază ceva; bază, temei, temelie. [Pl. -te, -turi, var. fondament s.n. / < lat. fundamentum, cf. fr. fondement].

FUNDAMENT s. n. 1. temelie a unei construcții, fundație. ◊ placă de metal la presele de imprimat pe care se pun formele tipografice. 3. (fig.) element pe care se întemeiază ceva; bază, temei. (< fr. fondement, lat. fundamentum)

FUNDAMENT ~e n. 1) Totalitate a elementelor de rezistență, pe care se sprijină o construcție; temelie; bază. 2) poligr. Placă de metal la presa de imprimat, pe care se așază formele tipografice. 3) fig. Ansamblu de idei pe care se întemeiază o concepție sau o viziune; bază. ~ științific. /<fr. fondement, lat. fundamentum

fundament n. 1. temelie, zidărie ce formează baza unei clădiri; 2. ceeace servă de bază: fundamentul moralei; 3. fig. cauză, motiv: svon fără fundament.

*fundamént n., pl. e (lat. fundamentum). Bază, temelie, partea vîrîtă în pămînt cu care se începe și pe care stă o construcțiune. Fig. Temeĭ, sprijin, baza principală: justiția e fundamentu statelor. Cauză, motiv: acuzațiune fără fundament.

fundământ sn vz fundament

JUSTITIA FUNDAMENTUM REGNORUM (lat.) = Dreptatea este temelia statelor. Deviza fostei case habsburgice.

FONDAMENT s.n. v. fundament.

fundament s. n., pl. fundamente

fundament s. n., pl. fundamente

fundament s. n., pl. fundamente

FUNDAMENT s. 1. v. fundație. 2. (TIPOGR.) (rar) zațbret. 3. v. bază. 4. bază, esență, temei, temelie, (înv.) cap. (~ul teoriei sale.)

FUNDAMENT s. 1. bază, fundație, temelie, (rar) substrucție, (prin Munt.) arca, (înv.) rădăcină, temei. (~ unei construcții.) 2. (TIPOGR.) (rar) zațbret. 3. bază, principiu, temei. (Materia ca ~ al existenței.) 4. bază, esență, temei, temelie, (înv.) cap. (~ teoriei sale.)