VAGON, vagoane, s. n. 1. Vehicul de mari dimensiuni (propulsat sau autopropulsat), care circulă pe șine servind la transportul persoanelor, al mărfurilor etc. ◊ Vagon de dormit = vagon cu cabine în care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit. Casă (sistem) vagon = casă ale cărei încăperi se înșiră una după alta, ca vagoanele unei garnituri de tren. ◊ Compuse: vagon-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; vagon-cisternă = recipient de formă cilindrică montat pe șasiu, folosit pentru transportul lichidelor pe calea ferată. 2. Cantitate de mărfuri, de materiale care intră într-un vagon (1) și care servește ca unitate de măsură. – Din fr. wagon.

vagon sn [At: ELEM. ALG. 78/23 / V: (reg) văg~ (Pl: ~oane) / S și: (înv) wagon / Pl: ~oane, (îvr) ~uri / E: fr vagon, wagon, ger Waggon] 1 Vehicul de mari dimensiuni, propulsat sau autopropulsat, care circulă pe șine și care servește la transportul persoanelor, al mărfurilor etc. 2 (Îs) ~ de dormit sau (îvr; îvr) ~-pat Vagon (1) pentru transportul persoanelor pe distanțe lungi, cu cabine în care sunt instalate paturi pentru dormit Si: wagon-lit, . 3 (Îas) Categorie (diferențiată după gradul de confort și tarif) corespunzătoare sistemului de transport al pasagerilor în vagoane de dormit Si: wagon-lit. 4 (Îs) ~ de bagaje Vagon atașat la un tren de călători destinat transportului bagajelor mari. 5 (Îs) ~ de poștă Vagon atașat la un tren de călători pentru transportul coletelor, al scrisorilor etc. 6 (Îs) ~ de marfă Vagon (1) pentru transportul mărfurilor. 7 (Îs) Casă (sistem) ~ (sau, rar, casă în ~) Casă cu încăperi care se înșiră una după alta, ca vagoanele unui tren. 8 (Îc) ~-restaurant Vagon (1) amenajat pentru a servi ca restaurant. 9 (Îc) ~-spital Vagon (1) pentru transportul răniților și al bolnavilor. 10 (Îc) ~-cisternă Recipient de formă cilindrică, de metal, montat pe șasiu, destinat transportării de lichide pe calea ferată. 11 (Arg; d. oameni; îla) Suit în ~ Mândru. 12 (De obicei cu determinări introduse prin pp „de”) Cantitate de mărfuri, de materiale care intră într-un vagon (1) și care servește ca unitate de măsură. 13 Vehicul rutier, fără autopropulsie, cu tracțiune animală sau tractat mecanic, folosit la transportul mărfurilor, al persoanelor etc.

vagon s.n. 1 Vehicul de mari dimensiuni (propulsat sau autopropulsat), care se deplasează pe șine și care servește la transportul mărfurilor, al pasagerilor etc. ◊ Vagon de dormit (sau vagon-pat) = (calc după fr. „wagon-lit”) vagon cu cabine în care sînt instalate paturi; wagon-lit. Casă (-sistem) -vagon = casă ale cărei încăperi se înșiră una după alta, ca vagoanele unei garnituri de tren. Vagon-restaurant = vagon special amenajat, folosit ca restaurant. Vagon-cisternă = vagon în formă de rezervor, care transportă lichide (inflamabile). Vagon-plug-perie = tramvai care mătură și îndepărtează zăpada. Vagon de bagaje v. bagaj. Vagon basculant v. basculant. Vagon de manipulație v. manipulație. 2 (mai ales cu determ. introduse prin prep. „de”) Cantitate dintr-o încărcătură de cereale, lemne etc. care intră într-un vagon și care servește ca unitate de măsură. A cumpărat două vagoane de grîu. • pl. -oane. /<fr. vagon, wagon, germ. Waggon.

VAGON, vagoane, s. n. 1. Vehicul de mari dimensiuni (propulsat sau autopropulsat), care circulă pe șine și care servește la transportul persoanelor, al mărfurilor etc. ◊ Vagon de dormit = vagon cu cabine în care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit. Casă (sistem) vagon = casă ale cărei încăperi se inșiră una după alta, ca vagoanele unei garnituri de tren. ◊ Compuse: vagon-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; vagon-cisternă = recipient de formă cilindrică montat pe șasiu, folosit pentru transportul lichidelor pe calea ferată. 2. Cantitate de mărfuri, de materiale care intră într-un vagon (1) și care servește ca unitate de măsură. – Din fr. wagon.

VAGON, vagoane, s. n. 1. Vehicul care circulă pe șine și servește la transportul persoanelor, al mărfurilor etc. Așezați pe băncile de lemn ale vagonului, moții privesc munții. BOGZA, A. Î. 127. De la fereastră, din vagon, Văd satul alb sclipind în zare... Un șuier lung... Tresar mișcat... Simt inima bătîndu-mi tare. IOSIF, V. 43. Se arată plini de veselie la fereastra vagonului. CARAGIALE, N. S. 66. Ne-am suit în vagon. NEGRUZZI, S. I 324. ◊ (Urmat de determinări arătînd felul, scopul, folosința) Urmează amănunte de drum, peisagiul, vagonul-restaurant, vagonul de dormit. C. PETRESCU, Î. II 258. De la Dresda încolo au vagon-restaurant pînă la Viena. CARAGIALE, O. VII 23. Vagon-cisternă v. cisternă. Vagon basculant v. basculant. Vagon direct v. direct². Vagon de clasă v. clasă (IV 1). ♦ Casă (sistem) vagon = casă ale cărei încăperi se înșiră una după alta, nefiind grupate în jurul unui hol central. Casa mătușii ei este sistem vagon. CAMIL PETRESCU, U. N. 168. 2. Cantitate (de cereale, de lemne etc.) care intră într-un vagon (1) și care servește ca unitate de măsură. Magazie cu o capacitate de zece mii de vagoane.

VAGON s.n. Vehicul de cale ferată, servind la transportul călătorilor, al mărfurilor, al animalelor etc. ♦ Cantitate de mărfuri (cereale, lemne etc.) care încape într-un asemenea vehicul. ◊ Vagon de dormit = vagon prevăzut cu cabine în care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit; vagon restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; casă (sistem) vagon = casă care are camerele așezate una după alta, așa cum sunt compartimentele unui vagon. [< fr., engl. wagon].

VAGON s. n. 1. vehicul de cale ferată pentru transportul călătorilor, al mărfurilor, animalelor etc. ♦ ~ de dormit = vagon prevăzut cu cabine și paturi pentru dormit; vagon-lit; ~-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; ~-cisternă = recipient cilindric montat pe șasiu, pentru transportul lichidelor; casă (sistem) ~ = casă care are camerele dispuse una după alta. 2. cantitate de mărfuri care încape într-un vagon (1). (< fr. wagon)

vagon n. trăsură cu cabine de cale ferată.

*vagón n., pl. oane (fr. [d. engl.] wagon, germ. wagen. V. rădvan). Vehicul tras pe șine: vagon de drum de fer, de tranvaĭ; vagon de persoane, de marfă. V. locomotivă.

văgon sn vz vagon

vagon-cisternă s. n. Vagon în formă de rezervor, care transportă lichide (de obicei inflamabile) ◊ „Vagoane-cisternă de mare capacitate.” R.l. 12 X 66 p. 1. ◊ „În timpul unor manevre între întreprindere și gara C.F.R. Sibiu, cei doi au atașat la locomotiva lor un vagon-cisternă din gară, plin cu benzină.” Sc. 23 III 74 p. 2. ◊ „În localitatea Wawely (statul Tennessee) două vagoane-cisternă conținând propan lichid au explodat.” R.l. 1 III 78 p. 6; v. și 21 II 75 p. 6, 13 I 77 p. 1 (din vagon + cisternă, după fr. wagon-citerne; C. Maneca în SMFC I 198, FC I 45, 47; LTR)

vagon-plug-perie s. n. Tramvai care mătură și îndepărtează zăpada ◊ „De la primirea ordinului, la fiecare 5 minute, de la depourile de tramvaie va ieși câte un vagon-plug-perie.” R.l. 13 I 77 p. 1 (din vagon + plug + perie)

vagon s. n., pl. vagoane

vagon s. n., pl. vagoane

vagon s. n., pl. vagoane

vagon, -goane.

vagon-cisternă s. n., pl. vagoane-cisternă

vagon-restaurant s. n., pl. vagoane-restaurant

VAGON s. vagon de dormit = patvagon, vagon-lit, (englezism ieșit din uz) sleeping-car; vagon-lit = patvagon, vagon de dormit, (englezism ieșit din uz) sleeping-car.

vagon (-oane), s. f. – Vehicul propulsat sau autopropulsat care circulă pe șine. – Var. vulg. vargon. Fr. wagon. – Der. vagonet, s. n., din fr. wagonnet; învagona, vb. (a încărca în vagoane), barbarism din limbajul militar.

vagon, vagoane s. n. abundență, belșug, cantitate mare.

cu vagonul expr. mult, din belșug.

fabrica de tuns ouă / de împins vagoane și lustruit tampoane expr. (glum.) loc inexistent; nicăieri.

mutră de-împins vagoane expr. (d. oameni) urât; grosolan, necioplit; cu o înfățișare neplăcută.