31 de definiții pentru vai
din care- explicative (11)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (7)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VAI interj. Cuvânt care exteriorizează sentimente (intense) de: a) durere, suferință, deprimare, deznădejde; b) compătimire, milă, regret, necaz, ciudă; c) bucurie, plăcere, admirație, entuziasm; d) nerăbdare; e) surpriză. Loc. adj. și adv. (Substantivat) Ca vai de lume = (care se află) într-o stare foarte rea, în ultimul grad; (care este) foarte rău, foarte prost. ♦ (Substantivat, n.) Tânguire, plânset, strigăt jalnic; p. ext. suferința, durere. Expr. A fi vai (și amar) de... = a fi rău de cineva, a se afla într-o situație grea, jalnică. Cu chiu, cu vai sau cu chiu și vai = cu mare greutate, după multă osteneală; abia-abia. – Cf. lat. vae.
vai2 sn [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Acoperiș (detașabil) la stupul primitiv, făcut din paie1 sau din șovar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vai1 [At: PSALT. 268 / V: (reg) văi, vâi, vui / E: ml vae cf alb vaj] 1 i Exprimă durere Si: (înv) vah (1). 2 i Exprimă suferință (fizică) Si: (înv) vah (2), (Mol) valeu (1). 3 i Exprimă dezamăgire Si: (înv) vah (3), (Mol) valeu (7). 4 i Exprimă mâhnire Si: (înv) vah (4), (Mol) valeu (6). 5 i (Îe) ~ de mine Se spune pentru a exprima consternarea. 6 i (Îae) Se spune pentru a exprima un protest politicos, pentru a înlătura prevenitor o îndoială, o rezervă a interlocutorului. 7 sn (Îlav) Cu chiu, cu ~ sau cu (mare) chiu și ~, (rar) cu ~, cu chiu, cu ~-nevoie Cu mare greutate. 8 sn (Îls) Chiu și ~ Suferință. 9 sn (Îal) Osteneală mare Si: caznă, trudă. 10 sn (Îal) Sărăcie (mare). 11 sn (Olt; îe) A fi de chiu și ~ A duce o viață împovărată de lipsuri și de boală. 12 sn (Olt; îe) A nu avea ~ de … A nu avea neplăceri din partea … 13 i (Îe) ~ de păcatele mele (sau noastre) Se spune pentru a-și exprima necazul, nemulțumirea pentru o situație neplăcută. 14 sn (Pop) Tânguire. 15 sn (Pop) Suferință. 16 sn (Pop) Vaiet (1). 17 i (De obicei urmat de determinări, substantive sau pronume, introduse prin pp „de” sau, înv, în dativ) Exprimă compătimire. 18 i (De obicei urmat de determinări, substantive sau pronume, introduse prin pp „de” sau, înv, în dativ) Exprimă un avertisment. 19 i (De obicei urmat de determinări, substantive sau pronume, introduse prin pp „de” sau, înv, în dativ) Exprimă o amenințare. 20 i (De obicei urmat de determinări, substantive sau pronume, introduse prin pp „de” sau, înv, în dativ) Exprimă o imprecație. 21-22 i (Îljv) Ca ~ de el (sau de ea, de dânsul, de dânsa etc.) sau ca ~ de capul (cuiva) (Într-un mod) vrednic de compătimire. 23-24 i (Îal; șîf ca ~ de mama ori de zilele cuiva sau ca ~ de om sau de lume, de Dumnezeu (Care se află) într-o situație foarte grea. 25-26 i (Îal; și îaf) (Care este) foarte prost. 27 i (Îe) ~ de ... sau ~ și amar (de ...), ~ (și amar) de capul (sau de zilele, de mama, de sufletul, de suflețelul) (cuiva) Se spune pentru a-și exprima (auto)compătimirea. 28 i (Îe) (A fi) ~ de ... sau (a fi) ~ și amar (de ...), (a fi) ~ (și amar) de capul (sau de pielea, de steaua, de zilele, de viața, de cojocul, de sufletul) (cuiva), (a fi) ~ de lume (sau de om, reg, de mumă), (îrg) (a fi) ~ și mișel (de ...), (a fi) mișel și ~, (reg) ~ și amar pe capul (cuiva) Exprimă situația foarte grea în care se află sau se poate afla cineva. 29 si (Trs; îc) ~-de-lume (sau ~-de-loc) Persoană lipsită de energie și inițiativă, care nu inspiră încredere. 30 i Exprimă ciudă. 31 i Exprimă regret Si: (Mol) valeu (8). 32 i Exprimă mirare Si: (Mol) valeu (4). 33 i Exprimă indignare. 34 i Exprimă îngrijorare Si: (Mol) valeu (3). 35 i Exprimă spaimă Si: (Mol) valeu (2). 36 i Exprimă bucurie. 37 i Exprimă admirație Si: (Mol) valeu (5). 38 i Exprimă entuziasm. 39 i Exprimă repulsie Si: (Mol) valeu (9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vai interj. Exclamație care exprimă: 1 Deznădejde, mîhnire, amărăciune. Vai, drăguțul mi-au murit (POP.). ◊ (constr. cu dat. pron.pers.) Vai mie! eu am cunoscut amorul (C. NEGR.). ◊ (urmat de un pron.pers. de pers. 1 precedat de prep. „de”) Vai de noi și de-a ta slavă! (HEL.). ◊ (întărit prin repetare) Își cuprinse capul cu mîinile și se lamentă disperată: Vai, vai, vai! (CĂL.). ◊ Loc.adv. (subst.) Cu chiu, cu vai sau cu (mare) chiu și vai, cu vai cu chiu, cu vai-nevoie = după multă trudă, după multe eforturi; cu osteneală, cu mult necaz, cu mare greutate. Și așa, cu chiu, cu vai, ajunge la curtea boierească (ISP.). Cu chiu, cu vai a făcut băiatul cele patru clase primare (VLAH.). ◊ Expr. Vai de mine! = a) se spune pentru a exprima consternarea, revolta. Lipsește ceva dintr-o casă... – Vai de mine!... N-are Țîca obiceiul (CAR.); b) se spune pentru a exprima un protest, pentru a înlătura o rezervă a interlocutorului. Vai de mine, coconiță, cum aș putea să șez lîngă milostiva mea stăpînă? (FIL.). (subst.) Chiu și vai = suferință, chin; efort, trudă; mizerie, sărăcie, lipsă. Logofete, brînză-n cui, lapte acru-n călimări, chiu și vai prin buzunări (CR.). După chiu și vai, am sprijinit cheresteaua (GAL.). Vai de păcatele mele (sau ale tale, noastre etc.) cele grele! v. păcat. ♦ (pop.; subst. n) Tînguire, vaiet. Vom avea... o grijă mare, un dor și un vai de moarte (BĂR.). 2 (de obicei cu determ. în dat. sau introduse prin prep. „de”) Exprimă compătimire, milă. Vai de biata țară, cînd vom avea războaie (C. NEGR.). ◊ (capătă val. de avertisment, amenințare, imprecație) Vai... de acea nație care calcă voia lui Dumnezeu! (BĂLC.). ◊ Loc.adj., adv. Ca vai de el (sau de ea, de dînsul etc.) = a) (într-un mod) vrednic de plîns, de compătimire. Se întoarse la curte, plouat ca vai de dînsul (ODOB.); b) (și ca vai de mama cuiva ori ca vai de om sau de lume, de Dumnezeu) (care se află) într-o situație foarte grea, într-o stare rea; (care este) foarte rău, foarte prost. Un bordei ca vai de el (CR.). ◊ Expr. Vai de... sau vai și amar (de...), se spune pentru a-și exprima participarea la suferința, la necazul etc. cuiva sau pentru a-și exprima propria suferință. Vai de capul lui v. cap. A fi vai de cinstea cuiva v. cinste. Vai de cojocul lui! v. cojoc. Vai de mama mea (sau a ta, a lui etc.) v. mamă. (A fi) vai (și amar) de pielea cuiva v. piele. Vai de steaua mea (sau a ta, a lui etc.) v. stea. Vai de sufletul tău (sau al său, al lui etc.) v. suflet. Vai de zilele mele (sau ale tale etc.) v. zi. 3 Exprimă ciudă, necaz. Vai de mine, nevastă-hăi..., ce păcat mi-am găsit cu tine (CR.). 4 Exprimă nostalgie, regret. Vai! tot mai gîndești la anii cînd visam în academii (EMIN.). 5 Exprimă indignare, revoltă. Vai, ce rușine pe capul tău! 6 Exprimă îngrijorare, spaimă, teamă. Vai de mine, moș Nichifor, unde să m-ascund eu? (CR.). 7 Exprimă mirare, surpriză, uimire. Vai de mine, dumneata ești? (BAC.). 8 Exprimă bucurie, entuziasm, admirație, încîntare. Vai, ce rochie frumoasă ți-ai făcut! • și (reg.) văi, vui interj. /lat. vae; cf. alb. vaj.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VAI interj. Cuvânt care exteriorizează sentimente (intense) de: a) durere, suferință, deprimare, deznădejde; b) compătimire, milă, regret, necaz, ciudă; c) bucurie, plăcere, admirație, entuziasm; d) nerăbdare; e) surpriză. ♦ Loc. adj. și adv. (Substantivizat) Ca vai de lume = (care se află) într-o stare foarte rea, în ultimul grad; (care este) foarte rău, foarte prost. ♦ (Substantivat, n.) Tânguire, plânset, strigăt jalnic; p. ext. suferință, durere. ♦ Expr. A fi vai (și amar) de = a fi rău de cineva, a se afla într-o situație grea, jalnică. Cu chiu, cu vai sau cu chiu și vai = cu mare greutate, după multă osteneală; abia-abia. – Cf. lat. vae.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VAI interj. (Uneori urmat de un nume sau de un pron. pers. introdus prin prep. «de») Exclamație care exprimă sentimente puternice de: a) durere, suferință, deprimare, deznădejde. El ar răcni ca leii, dar vai! nu poate plînge. EMINESCU, O. I 88. Vai! sufletu-mi s-a învrăjbit! ALECSANDRI, P. I 9. Vai!... n-a iertat soarta să-ncununi a ta dorință. ALEXANDRESCU, M. 15. Vai, bădiță, pentru tine. Multă supărare-mi vine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 232. ◊ (Întărit prin repetare) Vai, vai ! inima mea, Rău m-a prins a mă durea. HODOȘ, P. P. 31. ◊ Expr. Cu vai nevoie v. nevoie (3). Cu chiu cu vai sau cu chiu și vai v. chiu; b) compătimire, milă, regret. Beșica s-o umplu cu grăunțe... s-o zurăiesc... ș-apoi vai de urechile mamei. CREANGĂ, A. 41. În inima-mi răcită Tot focul, vai, s-a stins. ALECSANDRI T. I 461. Biata maică, vai de ea, Cosicioara că-și smulgea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 498. ◊ (Cu nuanță ironică) Vai săracu omu prost, Bun odor la cas-a fost. CREANGĂ, P. 10. Vai săracu diacul, Cînd aude clopotul, Țipa coasa-n buruiene Și se cară la pomene. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 470. ◊ Loc. adj. Ca vai de..., exprimă compătimirea în cel mai înalt grad. Nenorocita, ieșind cu nepus în masă și necăjită ca vai de ea, s-a dus iarăși la fîntînă. CREANGĂ, P. 98. Să ascultați niște piese ca vai de ele. ALECSANDRI, T. 1023. Și drăguțul obrăjel... O fi, zău, ca vai de el! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 311. Ca vai de lume (sau, rar, de om), arată o situație grea, cum nu se poate mai rea, vrednică de plîns. Erau plătite ca vai de lume. PAS, Z. I 141. Am trăit la Paris ca vai de lume. SADOVEANU, P. M. 22. Plecă supărat și amărît ca vai de om. CREANGĂ, O. A. 292. ◊ (Substantivat, în expr.) Vai și amar = jale, nenorocire, dezastru. N-am nici un cîștig din asta. În schimb, vai și amar pe capul meu, că nu-mi aflu locul. VORNIC, P. 185. De aci înainte vai și amar de bietele vrăbii de pe garduri. ODOBESCU, S. III 22. Vai ș-amar... Ce-o să mă fac, îmi vine să iau cîmpii. ALECSANDRI, T. 1007. (A fi) vai (sau vai și amar) de... = a fi rău de cineva, a se afla într-o situație jalnică, vrednică de milă. Vai de viața lui, dacă aceea pe care iubește nici nu vrea să se uite la dînsul! SADOVEANU, O. 464. N-au și dînșii neveste și copii și necazuri de vai de mama lor? C. PETRESCU, Î. II 8. De-oi veni pe-acolo și n-oi găsi trebile făcute după plac, vai de pielea ta are să fie. CREANGĂ, P. 208. În cea vale de-oi sălta, Vai ș-amar de viața ta. ALECSANDRI, P. II 24. ◊ (Învechit și arhaizant, construit cu dativul pronumelui personal) Orice debutant are drept să creadă că va silui soarta, că-și va croi singur norocul. El pleacă la război, hotărît să înfrîngă... Vai lui însă, dacă într-adevăr înfrînge. C. PETRESCU, V. 153. Vai mie! eu am cunoscut amorul. NEGRUZZI, S. I 51. Vai mie! zicea cu lacrimi întru a sa văitare. CONACHI, P. 82. ♦ (Substantivat) a) Tînguire, plînset, vaiet; p. ext. suferință, durere. Ca grindina și plumbii cad, Se-ntunecă și-i vai ca-n iad! COȘBUC, P. II 40. b) Strigăt jalnic. Zboară peste-adîncul văii Tristul vai al cucuvăii. COȘBUC, P. II 99; c) necaz, ciudă. Vai de mine, nevastă hăi, zise baba; ce păcat mi-am găsit cu tine. CREANGĂ, P. 174. Vai, tuna-te-ar lume rea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 366; d) surprindere, mirare, spaimă, indignare. Ați mîncat voi pătlăgele vinete cu scorțișoară? – Vai! se scandalizară fetele. CĂLINESCU, E. O. II 94. Vai, ce-ntuneric s-a făcut deodată. în jurul meu, – ce groaznică tăcere! IOSIF, P. 43. Doi pași încă... Vai! în luncă Țipă cucoșul trezit. ALECSANDRI, P. I 13; bucurie, plăcere, admirație, entuziasm. Pentru Șandru, cîte trag Pentru Șandru! El abia-i un copilandru, Vai, dar cît îmi e de drag! COȘBUC, P. II 212. Și-aseară te-am văzut... Și, vai, tare mi-ai plăcut! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 157; nerăbdare. Oțelul e jar și inimile-ngheață. Vai! vai! de s-ar face dimineață. BENIUC, V. 109.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vai! int. exprimă: 1. o durere, o părere de rău: vai de cei învinși! 2. un blestem: vai și amar de tine! 3. O anevoință: cu chin, cu vai! 4. superlativul răului: ostenit ca vai de el! [Lat. VAE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vaĭ interj. de durere, regret, amenințare și regret (lat. vae, it. guai, alb. bg. sîrb. turc. vaĭ, litv. wai, germ. we): Vaĭ, ce nenorocire! Vaĭ, săracu! Vaĭ de ceĭ învinșĭ! Vaĭ de capu tăŭ! Vaĭ și amar de tine! Vaĭ voŭă, fariseilor! (Ev.). Vaĭ de bogăția luĭ! Cu chiŭ, cu vaĭ, cu mare anevoință: am ajuns cu chiŭ, cu vaĭ. Ca vaĭ de (superlativu răuluĭ): ostenit ca vaĭ de el, ca vaĭ de capu luĭ, ca vaĭ de lume, o casă ca vaĭ de ĭa, ca vaĭ de capu eĭ! V. ŭa.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
văi1 i vz vai1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
văi2 interj. v. vai.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Vai-de-ei pl. sat în jud. Gorjiu, unde se fabrică pietre de moară.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!vai1/vai-vai interj. (~ de mama lui! ~ de mine (și de mine)/~ mie!)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+vai2 s. n. (în loc. adj. / adv. cu chiu, cu ~/cu chiu și vai)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vai interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vai interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vai-vai v. vai
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VAI s. v. tânguire, vaier, vaiet.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VAI interj. v. of.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VAI interj. a!, ah!, aoleu !, au!, i!, o!, of!, oh!, (pop.) văleu!, (Transilv. și Ban.) tulai!, (Mold.) vah! (~!, ce durere simt!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vai s. v. TÎNGUIRE. VAIER. VAIET.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
vai interj. – Exprimă durerea sau suferința. – Mr. vai. Creație expresivă, cf. lat. vae (REW 9126; Pascu, I, 182; der. directă nu este posibilă), ngr. βαί (Ronzevalle 170), ebr. way, alb., bg., sb. vaj, it. guai. Este dubletul lui vah, interj. din tc. vah, ngr. βάχ (Tiktin). – Der. valeu (var. vaileu, vaileo), interj. (vai), cu l expresiv, cf. au › aoleu; vaiet (var. vaet, va(i)er), s. n. (vai, plîngere, jelanie); văita (var. vă(i)eta, vă(i)era), vb. refl. (a se plînge, a se tîngui), uz general (ALR, I, 139; legătura cu alb. vajtoń, cf. Philippide, II, 740 și Candrea, nu pare directă); văicări (var. văicăra), vb. refl. (a se plînge, a se tîngui), probabil cu alterarea suf. expresiv -li sau -ni, cf. bondăni, bondări (prezența lui c nu este clară, cf. bg. vaikam); văicăreală (var. văicăritură, văitătură), s. f. (tînguit, lamentare); văina, vb. refl. (a se plînge), prin contaminare cu căina (Tiktin). Legătura lui a se văita cu lat. vagĭtāre nu este posibilă, cf. REW 9126.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
vai, interj. – Cuvânt care exprimă durerea sau suferința. – Creație expresivă, cf. lat. vae (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ALAS, POOR YORICK! (engl.) vai, sărmane Yorick! – Shakespeare, „Hamlet”, act. V, scena 1. Cuvinte rostite de Hamlet la vederea craniului bufonului Yorick. Expresie a regretului pentru ce a fost, pentru ce a însemnat cândva un om, comparat cu ce a ajuns să fie.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VAE SOLI! (lat.) vai de cel singur! – „Eclesiastul”, 4, 10.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VAE VICTIS! (lat.) vai de cei învinși! – Titus Livius, „Ab urbe condita”, V, 48. Cu aceste cuvinte și aruncându-și sabia grea în cumpănă, a întâmpinat Brennus, căpetenia galilor, protestul tribunului Sulpicius, care observase cum galii învingători cântăreau cu greutăți false cele o mie de livre de aur, tribut plătit de romanii asediați pe Capitoliu (387 î. Hr.) în schimbul libertății lor.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Alas, poor Yorick! (engl. „Ah, sărmane Yorick!”) – Yorick e bufonul regelui Danemarcei din Hamlet de Shakespeare. În celebra scenă din cimitir (act. 5, sc. 1), Hamlet, vorbind cu groparii, vede craniul bufonului care-i inspiră reflecții amare: „Vai, sărmane Yorick!… Simt că-mi vine rău. Aici se deschideau buzele, pe care le-am sărutat de atîtea ori. Unde-ți sînt poznele? Tumbele? Cîntecele? Sclipirile acelea de veselie, care stîrneau hohote de rîs la masă? N-a mai rămas nici una, ca să-și rîdă de strîmbătura ta de acum!” Alas, poor Yorick! – în original sau în traducere – a devenit o expresie, pentru a sublinia o degringoladă, prăbușirea cuiva, ce-a fost și ce-a ajuns un om. Caleidoscopul lui A. Mirea, se încheie cu o poezie intitulată Sărmanul Yorik, în care autorul crede că după moarte: „Vreun filozof sau vreun istoric Privindu-mi tidva cu regret, Ar exclama ca alt Hamlet: Sărmane Yorik!” LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Vae soli (lat. „Vai de omul singur!) – Eclesiastul (IV, 10). Capitolul vorbește despre cei oprimați, care de obicei nu găsesc sprijin nicăieri, fiindcă forța este de partea opresorilor. ”Vai de cel ce-i singur – spune versetul – căci dacă va cădea, nu va fi nimeni să-l ridice„. Iar în alte versete (9 și 12) se precizează concluzia: ”Doi oameni prețuiesc mai mult decît unul singur... Dacă cineva e mai tare decît unul sau decît celălalt, cei doi împreună îi vor putea rezista, căci frînghia împletită din trei funii nu se rupe atît de lesne". Se folosește în sens laic, spre a combate solipsismul, izolarea. BIB.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Vae victis! (lat. „Vai de cei învinși!”) – Titus Livius povestește în Historia romana (V, 48), că în anul 390 î.e.n, după ce au rezistat șapte luni asediului galic asupra Capitoliului, romanii au fost nevoiți să capituleze. Brennus, comandantul galilor, le-a cerut o despăgubire de 1000 de taleri de aur, spre a se retrage din Roma. Tribunul Sulpicius a adunat această avere. Dar în timp ce era cîntărit aurul, romanii au reproșat că sînt folosite greutăți false. Atunci, Brennus, aruncând spada-i cea grea în balanță, a rostit cuvintele ce-au devenit proverbiale: Vae victis! Tot din acest episod istoric a rămas și expresia: a-și arunca sabia în cumpănă. Se citează în sensul că soarta celui învins e în mîna învingătorului. Ca replică, romanii au creat expresia: Gloria victis! (slavă învinșilor), care este antiteza lui „Vae victis”. Vezi și: Una salus victis… IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Weh’ dem Lande, wo man nicht mehr singt! (germ. "Vai de țara unde nu se mai cîntă!) – Johann Gottfried Seume, în poezia Cîntecele din volumul de versuri apărut în 1801. E un elogiu adus sufletului cald, omului bun și senin. De altfel, poetul precizează în continuare: Wo man singt, da lass’ dich ruhig nieder;/ Böse Menschen haben keine Lieder. (Acolo unde-i cîntec, fă liniștit popas;/ Doar răii dintre oameni n-au cîntece în glas). Vezi: Tout finit par des chansons și Ce qui ne vaul pas la peine… LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a o duce ca vai de lume expr. a avea o situație materială precară.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cu chiu, cu vai expr. cu greu, cu mari eforturi.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vaiinterjecție
- 1. Cuvânt care exteriorizează sentimente (intense) de: DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. durere, suferință, deprimare, deznădejde; DEX '09 DLRLC
- El ar răcni ca leii, dar vai! nu poate plînge. EMINESCU, O. I 88. DLRLC
- Vai! sufletu-mi s-a învrăjbit! ALECSANDRI, P. I 9. DLRLC
- Vai!... n-a iertat soarta să-ncununi a ta dorință. ALEXANDRESCU, M. 15. DLRLC
- Vai, bădiță, pentru tine. Multă supărare-mi vine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 232. DLRLC
- (Întărit prin repetare) Vai, vai, inima mea, Rău m-a prins a mă durea. HODOȘ, P. P. 31. DLRLC
- Cu vai (?) nevoie (?). DLRLC
-
- 1.2. compătimire, milă, regret, necaz, ciudă; DEX '09 DLRLC
- Beșica s-o umplu cu grăunțe... s-o zurăiesc... ș-apoi vai de urechile mamei. CREANGĂ, A. 41. DLRLC
- În inima-mi răcită Tot focul, vai, s-a stins. ALECSANDRI T. I 461. DLRLC
- Biata maică, vai de ea, Cosicioara că-și smulgea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 498. DLRLC
- Vai săracu omu prost, Bun odor la cas-a fost. CREANGĂ, P. 10. DLRLC
- Vai săracu diacul, Cînd aude clopotul, Țîpa coasa-n buruiene Și se cară la pomene. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 470. DLRLC
- Construit cu dativul pronumelui personal: DLRLC
- Orice debutant are drept să creadă că va silui soarta, că-și va croi singur norocul. El pleacă la război, hotărît să înfrîngă... Vai lui însă, dacă într-adevăr înfrînge. C. PETRESCU, V. 153. DLRLC
- Vai mie! eu am cunoscut amorul. NEGRUZZI, S. I 51. DLRLC
- Vai mie! zicea cu lacrimi întru a sa văitare. CONACHI, P. 82. DLRLC
-
- Vai de mine, nevastă hăi, zise baba; ce păcat mi-am găsit cu tine. CREANGĂ, P. 174. DLRLC
- Vai, tuna-te-ar lume rea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 366. DLRLC
- Ca vai de..., exprimă compătimirea în cel mai înalt grad. DLRLC
- Nenorocita, ieșind cu nepus în masă și necăjită ca vai de ea, s-a dus iarăși la fîntînă. CREANGĂ, P. 98. DLRLC
- Să ascultați niște piese ca vai de ele. ALECSANDRI, T. 1023. DLRLC
- Și drăguțul obrăjel... O fi, zău, ca vai de el! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 311. DLRLC
-
-
- 1.3. bucurie, plăcere, admirație, entuziasm; DEX '09 DLRLC
- Pentru Șandru, cîte trag Pentru Șandru! El abia-i un copilandru, Vai, dar cît îmi e de drag! COȘBUC, P. II 212. DLRLC
- Și-aseară te-am văzut... Și, vai, tare mi-ai plăcut! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 157. DLRLC
-
- 1.4. nerăbdare; DEX '09 DLRLC
- Oțelul e jar și inimile-ngheață. Vai! vai! de s-ar face dimineață. BENIUC, V. 109. DLRLC
-
- 1.5. surpriză, surprindere, mirare, spaimă, indignare. DEX '09 DLRLC
- Ați mîncat voi pătlăgele vinete cu scorțișoară? – Vai! se scandalizară fetele. CĂLINESCU, E. O. II 94. DLRLC
- Vai, ce-ntuneric s-a făcut deodată. În jurul meu, – ce groaznică tăcere! IOSIF, P. 43. DLRLC
- Doi pași încă... Vai! în luncă Țipă cucoșul trezit. ALECSANDRI, P. I 13. DLRLC
-
-
- Zboară peste-adîncul văii Tristul vai al cucuvăii. COȘBUC, P. II 99. DLRLC
-
- Ca grindina și plumbii cad, Se-ntunecă și-i vai ca-n iad! COȘBUC, P. II 40. DLRLC
-
- Vai și amar = dezastru, jale, nenorocire. DLRLCsinonime: dezastru jale nenorocire
- N-am nici un cîștig din asta. În schimb, vai și amar pe capul meu, că nu-mi aflu locul. VORNIC, P. 185. DLRLC
- De aci înainte vai și amar de bietele vrăbii de pe garduri. ODOBESCU, S. III 22. DLRLC
- Vai ș-amar... Ce-o să mă fac, îmi vine să iau cîmpii. ALECSANDRI, T. 1007. DLRLC
-
- A fi vai (și amar) de... = a fi rău de cineva, a se afla într-o situație grea, jalnică. DEX '09 DLRLC
- Vai de viața lui, dacă aceea pe care iubește nici nu vrea să se uite la dînsul! SADOVEANU, O. 464. DLRLC
- N-au și dînșii neveste și copii și necazuri de vai de mama lor? C. PETRESCU, Î. II 8. DLRLC
- De-oi veni pe-acolo și n-oi găsi trebile făcute după plac, vai de pielea ta are să fie. CREANGĂ, P. 208. DLRLC
- În cea vale de-oi sălta, Vai ș-amar de viața ta. ALECSANDRI, P. II 24. DLRLC
-
- Cu chiu (?), cu vai sau cu chiu și vai = cu mare greutate, după multă osteneală; abia-abia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- Ca vai de lume (sau, rar, de om) = (care se află) într-o stare foarte rea, în ultimul grad; (care este) foarte rău, foarte prost. DEX '98 DLRLC
- Erau plătite ca vai de lume. PAS, Z. I 141. DLRLC
- Am trăit la Paris ca vai de lume. SADOVEANU, P. M. 22. DLRLC
- Plecă supărat și amărît ca vai de om. CREANGĂ, O. A. 292. DLRLC
-
-
etimologie:
- vae DEX '98 DEX '09