opțiuni
  • info

17 definiții pentru vrăjmăși

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRĂJMĂȘI, vrăjmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Înv.) A (se) dușmăni. – Din vrăjmaș.

vrăjmăși vtrr [At: CORESI, PS. 3 / Pzi: ~șesc / E: vrăjmaș] 1 vt (Înv) A avea intenții ostile față de cineva. 2 vt (Înv) A atenta la viața cuiva. 3-4 vtrr A (se) învrăjbi. 5-6 vtrr A (se) dușmăni (1-2).

vrăjmăși vb. IV. tr. A manifesta împotrivire, ostilitate, ură, dușmănie, adversitate, rivalitate etc. față de cineva sau de ceva; a dușmăni, a urî, (înv.) a vrăjmășui. Păstorel, pentru că rămîne distant, e vrăjmășit de moarte (STEINH.). ◊ (refl. recipr.) Oprea și Titu, deși prieteni, se vrăjmășeau în ascuns (REBR.). • prez. ind. -esc. /vrăjmaș + -i.

VRĂJMĂȘI, vrăjmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) dușmăni. – Din vrăjmaș.

VRĂJMĂȘI, vrăjmășesc, vb. IV. Tranz. A dușmăni. Toți mă vrăjmășeau și voiau să-mi surpe drepturile. GANE, la CADE. ◊ Refl. reciproc. Pînă atunci n-o să vedem alta decît două-trei partide politice vrăjmășindu-se între dînsele. GHICA, la CADE.

A VRĂJMĂȘI ~esc tranz. A trata ca pe un vrăjmaș; a dușmăni. /Din vrăjmaș

A SE VRĂJMĂȘI mă ~esc intranz. A se afla în relații de vrăjmășie (unul cu altul); a se dușmăni; a se urî; a se dezbina; a se învrăjbi. /Din vrăjmaș

vrăjmășì v. a atenta la: soțul care a vrăjmășit vieața celuilalt.

vrăjmășesc, ~ească a [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: ~ești / E: vrăjmaș + -esc] 1 Vrăjmaș (3). 2-3 Care aparține vrășmașului (1-2). 4-5 Caracteristic vrăjmașului (1-2). 6-7 (Înv) Vrăjitoresc (6-7).

vrăjmășesc, -ească adj. 1 Care aparține vrăjmașului; plin de dușmănie, de ură. Cei zece cum văzură că-n ăst chip nu săvîrșesc, Numaidecît începură cu mijlocul vrăjmășesc (PANN). 2 (înv.; despre armate, state etc.) Vrăjmaș. Prin multe meșteșuguri ostășești să întrarmează împotriva corăbiilor vrăjmășești (D. GOL.). • pl. -ești. /vrăjmaș + -esc.

2) vrăjmășésc v. tr. Vrăjbesc, dușmănesc. – Vechĭ și -ășuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vrăjmăși (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjmășesc, 3 sg. vrăjmășește, imperf. 1 vrăjmășeam; conj. prez. 1 sg. să vrăjmășesc, 3 să vrăjmășească

vrăjmăși (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjmășesc, imperf. 3 sg. vrăjmășea; conj. prez. 3 să vrăjmășească; ger. vrăjmășind

vrăjmăși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjmășesc, imperf. 3 sg. vrăjmășea; conj. prez. 3 sg. și pl. vrăjmășească; ger. vrăjmășind

vrăjmăși (conj. vrăjmășească)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VRĂJMĂȘI vb. v. dușmăni.

VRĂJMĂȘI vb. a (se) dușmăni, a (se) urî, (pop.) a (se) îndușmăni, (înv. și reg.) a (se) pizmui, (înv.) a (se) gilălui, a (se) împerechea, a (se) nenăvidi, a (se) pizmi, a (se) urgisi. (De ce se ~ atît?)

Intrare: vrăjmăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vrăjmăși
  • vrăjmășire
  • vrăjmășit
  • vrăjmășitu‑
  • vrăjmășind
  • vrăjmășindu‑
 singular plural
  • vrăjmășește
  • vrăjmășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vrăjmășesc
 (să)
  • vrăjmășesc
  • vrăjmășeam
  • vrăjmășii
  • vrăjmășisem
a II-a (tu)
  • vrăjmășești
 (să)
  • vrăjmășești
  • vrăjmășeai
  • vrăjmășiși
  • vrăjmășiseși
a III-a (el, ea)
  • vrăjmășește
 (să)
  • vrăjmășească
  • vrăjmășea
  • vrăjmăși
  • vrăjmășise
plural I (noi)
  • vrăjmășim
 (să)
  • vrăjmășim
  • vrăjmășeam
  • vrăjmășirăm
  • vrăjmășiserăm
  • vrăjmășisem
a II-a (voi)
  • vrăjmășiți
 (să)
  • vrăjmășiți
  • vrăjmășeați
  • vrăjmășirăți
  • vrăjmășiserăți
  • vrăjmășiseți
a III-a (ei, ele)
  • vrăjmășesc
 (să)
  • vrăjmășească
  • vrăjmășeau
  • vrăjmășiră
  • vrăjmășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vrăjmăși, vrăjmășescverb

  • 1. învechit A (se) dușmăni; a se urî; a se dezbina; a se învrăjbi. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Toți mă vrăjmășeau și voiau să-mi surpe drepturile. GANE, la CADE. DLRLC
    • format_quote Pînă atunci n-o să vedem alta decît două-trei partide politice vrăjmășindu-se între dînsele. GHICA, la CADE. DLRLC
etimologie:
  • vrăjmaș DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.