15 definiții pentru vrăjmășie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRĂJMĂȘIE, vrăjmășii, s. f. (Înv.) Dușmănie, ură. – Vrăjmaș + suf. -ie.

vrăjmășie sf [At: (a. 1525) DERS / Pl: ~ii / E: vrăjmaș + -ie] 1-2 Dușmănie (1-2). 3 (Înv) Comportare plină de asprime, de răutate, de cruzime.

vrăjmășie s.f. 1 Sentiment puternic de antipatie, de aversiune, de ură etc. față de cineva sau de ceva; atitudine, comportare ostilă față de cineva; dușmănie, inamiciție, ostilitate, ură. Nu umbla cu vrăjmășie, răspunse Ghiță (SLAV.). 2 (înv.) Însușirea de a fi rău, crud, hain; cruzime, neîndurare; atitudine, comportare de om rău. Din toată vrăjmășia, și de vătămarea celui viclean mă slobozește (MIN.). 3 (înv.) Război. Mihai Vodă n-are nici ungînd de vrăjmășie (BĂLC.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /vrăjmaș + -ie.

VRĂJMĂȘIE, vrăjmășii, s. f. Dușmănie, ură. – Vrăjmaș + suf. -ie.

VRĂJMĂȘIE, vrăjmășii, s. f. Dușmănie, ură. Ochii-i luceau trădînd vrăjmășie crîncenă. VORNIC, P. 85. În vremea de care vorbim, vrăjmășia ajunsese foarte departe. SADOVEANU, O. VIII 224. Vrăjmășia lor e groaznică... vor să-și răpească una de la alta pămînt. ISPIRESCU, L. 5.

VRĂJMĂȘIE ~i f. Atitudine de vrăjmaș; dușmănie; vrajbă; ostilitate; ură. [G.-D. vrăjmășiei] /vrăjmaș + suf. ~ie

vrăjmășie f. dușmănie.

vrăjmășíe f. (d. vrăjmaș). Dușmănie.

VRĂJMĂȘIA ACOPERITĂ MAI MULT RĂU ADUCE (m. Costin) = Omul ascuns e periculos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vrăjmășie (înv.) s. f., art. vrăjmășia, g.-d. art. vrăjmășiei; pl. vrăjmășii, art. vrăjmășiile (desp. -și-i-)

vrăjmășie (înv.) s. f., art. vrăjmășia, g.-d. art. vrăjmășiei; pl. vrăjmășii, art. vrăjmășiile

vrăjmășie s. f., art. vrăjmășia, g.-d. art. vrăjmășiei; pl. vrăjmășii, art. vrăjmășiile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VRĂJMĂȘIE s. 1. v. dușmănie. 2. v. adversitate.

VRĂJMĂȘIE s. 1. animozitate, discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, zîzanie, (livr.) inimiciție, (înv. și pop.) price, (pop. și fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. și reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scîrbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urîciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoare. (Ce e ~ asta între voi?) 2. adversitate, ostilitate, potrivnicie, vitregie. (~ unor vremuri apuse.)

Vrăjmășie ≠ amiciție, prietenie

Intrare: vrăjmășie
vrăjmășie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrăjmășie
  • vrăjmășia
plural
  • vrăjmășii
  • vrăjmășiile
genitiv-dativ singular
  • vrăjmășii
  • vrăjmășiei
plural
  • vrăjmășii
  • vrăjmășiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vrăjmășie, vrăjmășiisubstantiv feminin

  • 1. învechit Atitudine de vrăjmaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Ochii-i luceau trădînd vrăjmășie crîncenă. VORNIC, P. 85. DLRLC
    • format_quote În vremea de care vorbim, vrăjmășia ajunsese foarte departe. SADOVEANU, O. VIII 224. DLRLC
    • format_quote Vrăjmășia lor e groaznică... vor să-și răpească una de la alta pămînt. ISPIRESCU, L. 5. DLRLC
etimologie:
  • Vrăjmaș + -ie. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.