VRAJBĂ, vrajbe, s. f. Dușmănie, ură, vrăjmășie, dezbinare, zâzanie; ceartă. – Din sl. vražĭda.

vrajbă sf [At: COD. VOR², ap. TDRG / Pl: ~be, (pop) vrăjbi / E: vsl вражьда] 1 Dușmănie (1). 2 Divergență de opinii și de interese între membrii aceluiași grup Si: dezbinare (3), (înv) vrăjbie (3). 3 Stare conflictuală ireconciliabilă între două sau mai multe persoane Si: (înv) vrăjbie (4). 4 Ceartă (1). 5 (Îe) A face (sau a băga, pop, a vârî) ~ A provoca discordie. 6 (Îae) A urzi intrigi.

vrajbă s.f. (adesea în legătură cu vb. ca „a face” formează loc.vb.) (Stare de) neînțelegere, dezbinare, discordie, disensiune (provocată de nepotriviri de interese, de idei etc.); (atitudine, manifestare etc. de) dușmănie, ură; învrăjbire, dezbinare; ceartă. Aflînd despre vrajba celor doi cumnați, a stăruit de i-a împăcat (CAR.). ◊ Loc.vb. A ridica vrajbă v. ridica. ◊ Expr. A băga vrajbă v. băga. A vîrî vrajbă v. vîrî. ♦ (înv.) Război, răscoală. La această vrajbă din fundul mării Iacă un voinic iese fără veste (BUD.). • pl. -e, (înv., pop.) vrăjbi. și (reg.) vrajmă s.f. /<sl. veche вражьда.

VRAJBĂ, vrajbe, s. f. Dușmănie, ură, vrăjmășie, dezbinare, zâzanie; ceartă. – Din sl. vražĩda.

VRAJBĂ, vrajbe, s. f. Ceartă, neînțelegere, dușmănie, dezbinare. V. vrăjmășie. Tocmai cînd se mai potoli vrajba, sosi și Pavel Tunsu cu o mutră jalnică de parc-ar fi venit de la un mort. REBREANU, R. II 41. Cele răle să se spele, cele bune să s-adune; vrajba dintre noi să piară și neghina din ogoară. CREANGĂ, A. 60. Să vedeți voi certe, Lupte, vrajbe-ntre boieri, Pentru scaun și averi! ALECSANDRI, P. II 107. ◊ Expr. A băga vrajbă v. băga (II 3). – Pl. și: vrăjbi. – Variantă: vrajmă (ISPIRESCU, U. 2) s. f.

VRAJBĂ ~e f. Atitudine dușmănoasă; vrăjmășie; ură; ostilitate; dușmănie. *A fi în ~ cu cineva a fi în relații rele cu cineva; a fi certat cu cineva. A semăna (sau a băga) ~ a răspândi dușmănie. [G.-D. vrajbei] /<sl. vražida

vrajbă f. desbinare: vrajba dintre noi să piară CR. [Slav. VRAJIBA, inimiciție].

vrájbă f., pl. e și vrăjbĭ (vsl. vražĭda, dușmănie, confundat cu vražĭba, magie, vrajă; ceh. vražba, ură mortală. V. vrăjmaș). Dușmănie, dezbinare, rivalitate; era mare vrajbă între eĭ. – În Munt. vest și vrajmă (Isp. 2, 66).

vrajmă s.f. v. vrajbă.

VRAJMĂ s. f. v. vrajbă.

vrajmă f. vrajbă (ISP.). [Variantă fonetică paralelă cu vrajbă].

vrajbă s. f., g.-d. art. vrajbei; pl. vrajbe

vrajbă s. f., g.-d. art. vrajbei; pl. vrajbe

vrajbă s. f., g.-d. art. vrajbei; pl. vrajbe

vrajbă

vrajbă, vrăjbi.

VRAJBĂ s. 1. v. neînțelegere. 2. v. dușmănie.

VRAJBĂ s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ continuă dintre două persoane.) 2. animozitate, discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrăjmășie, zîzanie, (livr.) inimiciție, (înv. și pop.) price, (pop. și fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. și reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scîrbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urîciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoare. (Ce e ~ asta neîmblînzită între voi?)

Vrajbă ≠ prietenie

vrajbă (-ăjbi), s. f. – Discordie, dușmănie, ură, conflict, gîlceavă. – Var. vrajmă. Sl. vražĭda (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 464; Tiktin; Conev 99), pentru schimbul de suf., cf. ceh. vražba, pol. wrožba. – Der. (în)vrăjbi, vb. (a dușmăni); (în)vrăjbitor, adj. (instigator, ațîțător); vrăjbie, s. f. (discordie; răzbunare), înv.; vrăjmaș, s. m. (dușman; adj., ostil), de la var. (după Tiktin, în loc de *vrăjbnaș; după Candrea, în loc de *vrajbăn < sl. vražĭdĭbĭnŭ); vrăjmășesc, adj. (ostil); vrăjmășește, adv. (dușmănește, cu ostilitate); vrăjmăși (var. învrăjmăși, înv. vrăjmășui), vb. (a dușmăni, a face gîlceavă); vrăjmășie, s. f. (dușmănie).

vrajmă, vrajme, s.f. (înv. și reg.) V. vrajbă.

a semăna vrajbă / zâzanie expr. a învrăjbi.