25 de definiții pentru vâjâit (fapt)
din care- explicative (20)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VÂJÂIT1, vâjâituri, s. n. Faptul de a vâjâi; zgomot caracteristic produs de ceva care vâjâie; vâjâială, vâjâitură, vâjâire. [Var.: (reg.) vâjiit s. n.] – V. vâjâi.
vâjâit1 sn [At: HELIADE, O. I. 183 / V: ~jăit, ~iet, ~jiet, vojăit, voj~ / Pl: ~uri / E: vâjâi] 1 Mișcare în aer a unui corp, a unui obiect, însoțită de zgomotul caracteristic Si: vâjâire (1), vâjâială (1), vâjâitură (1). 2 Zgomot caracteristic, puternic, prelungit și vibrant, produs de vânt, de un șuvoi sau de un curs de apă, de arbori mișcați de vânt etc. Si: vâjâire (2), vâjâială (2), vâjâitură (2). 3 (Pex) Zgomot puternic și vibrant produs de diferite corpuri care străbat cu viteză aerul Si: vâjâire (3), vâjâială (3), vâjâitură (3). 4 (Pgn) Zgomot puternic și vibrant Si: vâjâire (4), vâjâială (4), vâjâitură (4). 5 Falsă senzație de zgomot, determinată de fluxul mărit al sângelui Si: vâjâială (5), vâjâitură (5). 6 (Pex) Amețeală (1). 7 Zumzăit de albine. 8 Huruit al unei mașini, al unui motor în timpul funcționării Si: vâjâire (5), zumzăit. 9 (Ccr) Loc de cădere a apei Si: cataractă, (reg) vâjoi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vâjâit2, ~ă [At: GANE, ap. CADE / V: văjiit a, vâjăit a, sm, ~jeit a / Pl: ~iți, ~e / E: vâjâi] 1 a (D. copaci) Care este bătut de vânt. 2-3 sm, a (Fam) (Om) zăpăcit. 4 a (Fam; spc) Amețit de băutură Si: cherchelit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÂJÂIT1, vâjâituri, s. n. Faptul de a vâjâi; zgomot caracteristic produs de ceva care vâjâie; vâjâială, vâjâitură, vâjâire. [Var.: (reg.) vâjiit s. n.] – V. vâjâi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VÂJÂIT ~uri n. 1) v. A VÂJÂI. 2) Sunet caracteristic, produs de un obiect sau de o insectă care vâjâie. /v. a vâjâi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VÂJIIT s. n. v. vâjâit1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÂJIIT s. n. v. vâjâit1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
văjiit, ~ă sf vz vâjâit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vâjăit1 sn vz vâjâit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vâjâiet sn vz vâjâit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vâjiet sn vz vâjâit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vojăit sn vz vâjâit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vojâit sn vz vâjâit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vîjiit s.n. v. vîjîit1.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vîjîit1 s.n. Faptul de a vîjîi; zgomot caracteristic produs de ceva care vîjîie; vîjîială, vîjîire, vîjîitură. Adormii în vîjîitul stufișului de copaci ce înconjura ca un crîng această casă depărtată (BACOV.). • pl. -uri. și (reg.) vîjiit s.n. /v. vîjîi.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vîjîit2, -ă adj. (despre oameni) Care este amețit (de băutură), cherchelit. Macar că-s eu cam vîjîit, da-i vorba, căciula din cap încă nu mi-a picat (SADOV.). • pl. -ți, -te. /v. vîjîi.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VÎJIIT s. n. v. vîjîit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÎJÎIET s. n. v. Vîjîit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÎJÎIT1, vîjîituri, s. n. Faptul de a vîjîi; zgomot caracteristic produs de suflarea vijelioasă a vîntuiui sau de curgerea năvalnică a apei. De departe, dintr-un colț al iazului, venea vîjîitul înăbușit al unui opust. SADOVEANU, O. I 379. Nu se auzeau alte zgomote decît... vîjîitul înfundat al șuvoiului din dosul casei. GALACTION, O. I 160. Apropiați de mal, prin vîjîitul luncii, deosebirăm deodată umbra unui șlep. DUNĂREANU, CH. 95. – Variante: vîjiit, (regional) vîjîiet (SBIERA, P. 85) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vâjăit n. urletul vântului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vîjîít n., pl. urĭ. Sunet vîjîit: vîjîitu vîntuluĭ, al funiilor corăbiiĭ, al gloanțelor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vâjâit s. n., pl. vâjâituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vâjâit s. n., pl. vâjâituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vâjâit s. n., pl. vâjâituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VÂJÂIT s. 1. v. șuierat. 2. v. țiuitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VÎJÎIT s. 1. șuier, șuierare, șuierat, șuierătură, vîjîială, vîjîire, vîjîitură, vuiet. (~ vîntului.) 2. piuit, piuitură, șuierat, șuierătură, țiuit, țiuitură, vîjîitură, (rar) piuială. (~ glonțului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vâjâit, vâjâiturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a vâjâi; zgomot caracteristic produs de ceva care vâjâie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- De departe, dintr-un colț al iazului, venea vîjîitul înăbușit al unui opust. SADOVEANU, O. I 379. DLRLC
- Nu se auzeau alte zgomote decît... vîjîitul înfundat al șuvoiului din dosul casei. GALACTION, O. I 160. DLRLC
- Apropiați de mal, prin vîjîitul luncii, deosebirăm deodată umbra unui șlep. DUNĂREANU, CH. 95. DLRLC
-
etimologie:
- vâjâi DEX '09 DEX '98 NODEX