zădărnicie sf [At: HELIADE, O. II, 347 / Pl: ~ii / E: zadarnic + -ie] 1 Lucru nefolositor. Si: deșertăciune (1), inutilitate, nimic, nimicire, (înv) mișelie (1), nimicie (2), zadar² (1). 2 (Îrg) Ambiție nemăsurată. Si: îngâmfare, trufie (1), vanitate, zadar² (2).

zădărnicie s.f. 1 Caracterul a ceea ce este zadarnic; inutilitate, deșertăciune; ext. lucru inutil, fară rost. Avea... un sentiment ciudat al zădărniciei (E. BAR.). 2 (înv.) Ambiție exagerată, îngîmfare, vanitate, trufie. Zădărnicia lumească (POP.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /zadarnic + -ie.

ZĂDĂRNICIE sf. Caracterul a tot ce e zadarnic, fără folos; deșertăciune: văzînd Ioan-Vodă zădărnicia ori-cărei împotriviri... se închină biruitorului (VLAH.); Dar de-a lor ~ Te întreabă și socoate (EMIN.); nu, știința nu e o ~ ca toate zădărniciile (BR.-VN.).

ZĂDĂRNICIE, zădărnicii, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic, lipsă de folos, inutilitate; p. ext. lucru fără rost. Îmi dai voie să filozofez, știind, totuși, că rostesc zădărnicii? SADOVEANU, Z. C. 273. Vorbele iubirii moarte Vinovate-mi stau de față, Dovedite de minciună, Cer să sting a lor viață. Dulcea lor zădărnicie Nu mă-ndur s-o pun pe foc, Deși-mi stau atît de triste Că nu pot muri pe loc. EMINESCU, O. I 125. 2. Deșertăciune, vanitate, ambiție nemăsurată, trufie, îngîmfare. Dacă zilele rele și zbuciumul zădărniciei n-au împlinit încă măsura ta, ridică-te și pleacă! GALACTION, O. I 223. Nesocotitul Bathori, mai mult din zădărnicie, aprinse torța, acum stinsă, a vechilor uri naționale. BĂLCESCU, O. II 70. O, Iroade împărate, Te-a umplut de răutate Zădărnicia lumească Și zavistia domnească. TEODORESCU, P. P. 103.

ZĂDĂRNICIE, zădărnicii, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deșertăciune, inutilitate. 2. (Înv.) Ambiție nemăsurată, vanitate, trufie, îngîmfare. – Din zadarnic + suf. -ie.

ZĂDĂRNICIE f. 1) Acțiune zadarnică; lucru fără rost; deșertăciune; nimicire. 2) înv. Atitudine de înfumurare sfidătoare și disprețuitoare; vanitate; trufie. /zadarnic + suf. ~ie

zădărnicie f. deșertăciune.

zădărnicíe f. (d. zadarnic). Caracteru de a fi zadarnic: zădărnicia unuĭ plan. Deșertăcĭune, vanitate: zădărnicia bogățiilor.

zădărnicie s. f., art. zădărnicia, g.-d. art. zădărniciei; pl. zădărnicii, art. zădărniciile (desp. -ci-i-)

zădărnicie s. f., art. zădărnicia, g.-d. art. zădărniciei; pl. zădărnicii, art. zădărniciile

zădărnicie s. f., art. zădărnicia, g.-d. art. zădărniciei; pl. zădărnicii, art. zădărniciile

ZĂDĂRNICIE s. v. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate.

ZĂDĂRNICIE s. 1. v. deșertăciune. 2. v. inutilitate. 3. ineficacitate, ineficiență, inutilitate, (rar) superfluență, superfluitate, (înv.) netrebnicie, (fig.) sterilitate. (~ discuțiilor.)

ZĂDĂRNICIE s. 1. deșertăciune, inutilitate, nimic, nimicnicie, (înv.) mișelie, nimicie. (Psalmistul afirmă că totul e ~.) 2. deșertăciune, inutilitate, (rar) zadar. (~ unei acțiuni.) 3. ineficacitate, ineficiență, inutilitate, (rar) superfluență, superfluitate, (înv.) netrebnicie, (fig.) sterilitate. (~ discuțiilor.)

zădărnicie s. v. AROGANȚĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MÎNDRIE. ORGOLIU. SEMEȚIE. TRUFIE. VANITATE.