zapis sn [At: (a. 1600) CUV. D. BĂTR. I, 100/30 / V: ~pes, (înv) ~ă sf, (reg) ~t / A și: zapis / Pl: ~e și ~uri / E: slv записъ] 1 (Îvp) Dovadă scrisă Si: act (4), certificat (1), document (1), (îrg) zapiscă (1). 2 (Înv; îs) ~ de frăție Contract. 3 (Îvr) Testament (1).

zapis s.n. (înv.) Document, înscris, act. Nu avea nici un fel de zapis (CA. PETR.). ◊ Zapis de datorie v. datorie. ◊ Fig. Pe zapisele lumii s-a șters sub lacrimi scrisul (VOIC.). • pl. -e. /<slav. запись.

ZAPIS, zapise, s. n. (Învechit) Dovadă scrisă, document; înscris, l-a mai venit necăjitului inima la loc. Pîrcălăbia era aproape, în celălalt capăt al medeanului, și au făcut zapis. SADOVEANU, D. P. 153. Nu putu dovedi că el e proprietarul locului, căci nu avea nici un fel de zapis. CAMIL PETRESCU, O. II 89. Să fie știut, prin acest zapis de veșnică vînzare, că eu, Pepelea, am vîndut d-sale, giupînului Arvinte, casa mea ce-o am de la părinți și că am primit toți banii. ALECSANDRI, T. I 319. Între oamenii cinstiți vorba e zapis. PĂSCULESCU, L. P. 112.

ZAPIS, zapisuri, s. n. (Înv.) Document, dovadă scrisă, act. – Slav (v. sl. zapisŭ).

ZAPIS ~e n. înv. Act (de vânzare sau cumpărare); document. /<sl. zapisu

zàpis n. act de cumpărare sau de vânzare (între răzeși). [Slav. ZAPISŬ, înscris].

zápis n., pl. e (vsl. za-pisŭ. V. ispisoc, opis). Rar azĭ. Contract, act scris. V. zdelcă.

zapes sn vz zapis

zapisă sf vz zapis

zapist sn vz zapis

zapis (înv.) s. n., pl. zapise

zapis (înv.) s. n., pl. zapise

zapis s. n., pl. zapise

ZAPIS s. v. act, document, dovadă, hârtie, izvor, înscris, piesă.

zapis s. v. ACT. DOCUMENT. DOVADĂ. HÎRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. PIESĂ.

zapis (-se), s. n. – Document, înscris. Sl. zapisŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 228; Conev 79), cf. pisanie.

zapis, zapise, zapisuri, s.n. – (înv.) Document, înscris: „...care a făcut zapis cu dracul” (Bilțiu, 1999: 390). – Din sl. zapisǔ „înscris” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DLRM, DEX, MDA).