ZGURĂ, zguri, s. f. 1. Partea minerală fuzibilă din cenușa cărbunilor, care se aglomerează în procesul de solidificare. ♦ Funingine. 2. Reziduu rezultat în procesul de obținere a metalelor din minereuri sau la topirea metalelor, constituit din oxizi formați în procesul tehnologic, din silicați, pământ etc. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 3. Cenușă (întărită). – Cf. alb. zgjyrë, bg. zgurija.

zgură sf [At: DOSOFTEI, PS. 20/16 / V: (reg) jg~ / Pl: ~ri, (rar) ~re / E: ns cf alb zgjyrë] 1 Reziduuri solide provenite din topirea minereurilor metalice, din rafinarea anumitor metale sau aliaje Si: scorie¹ (1). 2 Reziduul din combustia cărbunilor (de obicei a huilei) Si: (reg) stur¹ (3), sleacnă. 3 (Trs) Fontă. 4 (Trs) Rugină. 5 Funingine (sticloasă și zgunțuroasă) care se formează pe pereții coșurilor. 6 (Reg; îs) ~ de zăpadă Chiciură¹. 7 Cenușă întărită, rezultată din anumite lucruri arse. 8 (Pgn) Cenușă (1). 9 Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc metalic. 10 Lavă întărită. 11 (Pan; Olt; Ban) Firimituri de pâine sau de mămăligă. 12 (Reg) Mămăligă vârtoasă. 13 (Reg) Depunere pe fundul unui vas cu apă. 14 (Reg; îs) ~ de piatră Piatră sfărâmată mărunt. 15 (Reg) Cerumen. 16 (Trs) Jeg.

zgură s.f. 1 Partea minerală fuzibilă din cenușa cărbunilor, care se aglomerează în procesul de solidificare. ◊ Lînă de zgură v. lînă. Trombă de zgură v. trompă. Vată de zgură v. vată. ♦ Funingine. 2 Reziduu rezultat în procesul de extragere a metalelor din minereuri sau la topirea metalelor, constituit din oxizi formați în procesul tehnologic, din silicați, din reziduuri nearse etc. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 3 Cenușă întărită (provenită din lucruri arse). Pe acolo s-au găsit în vechime săgeți... topoare de piatră, cărămizi și zgură (ODOB.). ♦ Gener. Cenușă. Focul se făcuse zgură în sobă (EMIN.). ◊ Fig. În spaima instinctivă de moarte, sufletul ei se scuturase de toată zgura de deasupra și rămăsese gol (AGÂR.). ♦ Lavă întărită. • pl. -i. /cuv. autoh.; cf. alb. zgiirë.

ZGURĂ, zguri, s. f. 1. Partea minerală fuzibilă din cenușa cărbunilor, care se aglomerează în procesul de solidificare. ♦ Funingine. 2. Reziduu rezultat în procesul de extragere a metalelor din minereuri sau la topirea metalelor, constituit din oxizi formați în procesul tehnologic, din silicați, pământ etc. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 3. Cenușă întărită (provenită din lucruri arse). – Cf. alb. zgjyrë, bg. zgurija.

ZGURĂ s. f. 1. Produs care rămîne după extragerea metalelor din minereuri sau după topirea metalelor și care conține cea mai mare parte a materialelor străine din metalul respectiv; partea minerală, fuzibilă, din cenușa cărbunilor, întrebuințată la fabricarea unor materiale de construcție. Un fochist oacheș, unsuros... ieșise c-o căldare de zgură pe punte. BART, S. M. 94. Un fir de zgură, o clătire de-o clipă în turnarea unui clopot, cine știe dacă nu hotărăsc pentru totdeauna de claritatea sunetului. VLAHUȚĂ, O. A. III 77. ◊ Zgură bazică = produs secundar obținut la fabricarea oțelului și folosit ca îngrășămînt. Piatră de zgură = piatră de construcție, fabricată dintr-un amestec de nisip, zgură și un liant și întrebuințată la prepararea betoanelor și a plăcilor izolante. ◊ Fig. (Cu aluzie la culoarea neagră a reziduului) Soarele spărgea norii de zgură. C. PETRESCU, S. 181. ♦ Strat de oxizi metalici, format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 2. Cenușă întărită (provenită din lucruri arse de multă vreme). Pete mari de cenușă vînătă, pe care soarele, și ploile au schimbat-o în zgură, arată locurile pe care se înălțau clădiri. STANCU, U.R.S.S. 147. Pe acolo s-au găsit în vechime săgeți... cărămizi și zgură. ODOBESCU, S. II 224. Fig. De zgura vremii-n mine se scutură nomazii, Pribegite lor inimi răsună-n mușchii mei. LESNEA, A. 52. Simt că se ridică-n mine nu știu ce străveche zgură; Peste lacu-mi de iubire a plouat potop de ură. DAVILA, V. V. 104. 3. Funingine. Nu zgura de pe fețe, nici hainele ponosite, nici oboseala fizică nu erau caracteristice minerilor din Valea Jiului... ci tocmai acea lumină oțelită din ochi, acea forță pe care asemenea oameni o degajă – fie că sînt sau nu acoperiți de funingine. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 8/6.

ZGURĂ s. f. 1. Produs care se obține la extragerea metalelor din minereuri sau la topirea lor și care conține cea mai mare parte a materialelor străine din metalul respectiv; partea fuzibilă din cenușa cărbunilor, întrebuințată la fabricarea unor materiale de construcție. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 2. Cenușă întărită (provenită din lucruri arse). ♦ Funingine. – Comp. alb. zgjürë (bg. zgurija).

ZGURĂ ~i f. 1) Materie dură, rezultată în procesul de extragere a metalelor din minereu. 2) Parte minerală din cenușa de cărbuni, care se aglomerează în procesul de solidificare. 3) Cenușă întărită provenită din lucruri arse. [G.-D. zgurii] /cf. alb. zgjürë, bulg. zgurija

zgúră f., pl. ĭ (alb. zgüra, d. lat. scoria; sîrb. [d. rom.] zgura. V. scorie). Ceĭa ce rămîne de la topirea metalelor saŭ de la arderea cărbunilor de pămînt.

sgură f. 1. spuma metalelor în fuziune; 2. fig. murdărie. [Albanez ZGÜRE (din lat. SCORIA)].

zgură s. f., g.-d. art. zgurii; (tipuri) pl. zguri

zgură s. f., g.-d. art. zgurii; (feluri) pl. zguri

zgură s. f., g.-d. art. zgurii; (feluri) pl. zguri

zgură s. f., g.-d. art. zgurii; (feluri) pl. zguri

zgură

ZGURĂ s. v. funingine.

ZGURĂ s. 1. (prin Transilv.) stur, (Ban. și Transilv.) șleacnă. (~ de cărbune.) 2. scorie. (~ obținută la extragerea metalelor din minereuri.) 3. scrum. (Pâinea din cuptor s-a făcut ~.)

ZGURĂ s. 1. (prin Transilv.) stur, (Ban. și Transilv.) șleacnă. (~ de cărbune.) 2. scorie. (~ obținută la extragerea metalelor din minereuri.) 3. scrum. (Pîinea din cuptor s-a făcut ~.)

zgură s. v. FUNINGINE.

ZGURĂ, zguri, s. f. ~ (Fig.) Negură. Din zgura vremii. ◊ Zgură bazică = produs secundar obținut la fabricarea oțelului și folosit ca îngrășămînt. Piatră de zgură = piatră de construcție, fabricată dintr-un amestec de nisip, zgură și un liant și întrebuințată la prepararea betoanelor și a plăcilor izolante. ◊ (Fig.) (Cu aluzie la culoarea neagră a reziduului) Soarele spărgea norii de zgură. (din ngr. σκουρά, σκουριά < gr. σκωρία; cf. scoare și scr. skorija, bg. zgorija, zgurija, zgurja, alb. zgürë) [def. DLRLC]

sgură (-ri), s. f. – Reziduu, mineral, funingine. – Var. zgură. Mr. zgură, zgurie. Ngr. σϰουρά, σϰουριά (Cihac, II, 698), din gr. σϰωριά, cf. scoare și sb., cr. skorija (Vasmer, Gr., 134), bg. zgorija, zgurija, zgurja, alb. zgürë. – Der. sguros, adj. (plin de zgură); sguruit, adj. (murdărit cu zgură).