9 definiții pentru îmbrâncitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMBRÂNCITURĂ, îmbrâncituri, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă), ghiont, brânci. – Îmbrânci + suf. -tură.
ÎMBRÂNCITURĂ, îmbrâncituri, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă), ghiont, brânci. – Îmbrânci + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îmbrâncitură sf [At: NEGRUZZI, S. I, 21 / Pl: ~ri / E: îmbrânci + -(i)tură] 1-4 Îmbrâncire (1-4). 5 Ghiont.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBRÎNCITURĂ, îmbrîncituri, s. f. Faptul de a (se) îmbrînci; brînci.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmbrîncitúră f., pl. ĭ. Brîncă (acțiunea și modu de a îmbrînci): din doŭă îmbrînciturĭ l-a dat afară. – Și -ătură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îmbrâncitură s. f., g.-d. art. îmbrânciturii; pl. îmbrâncituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îmbrâncitură s. f., g.-d. art. îmbrânciturii; pl. îmbrâncituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbrâncitură s. f., g.-d. art. îmbrânciturii; pl. îmbrâncituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMBRÂNCITURĂ s. 1. v. îmbrâncire. 2. (concr.) brânci, ghiont, izbitură, îmbrânceală, împinsătură, (reg.) ghiold, ștos, (Mold.) bleandă, dupac, (Ban.) poancă, (prin Olt. și Munt.) potârnog. (O ~ zdravănă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBRÎNCITURĂ s. 1. ghiontire, îmboldire, îmbrînceală, îmbrîncire, împingere, înghionteală, inghiontire, (reg.) înghioldeală, înghioldire. 2. brînci, ghiont, izbitură, îmbrînceală, împinsătură, (reg.) ghiold, ștos, (Mold.) bleandă, dupac, (Ban.) poancă, (prin Olt. și Munt.) potîrnog.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
îmbrâncitură, îmbrânciturisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) îmbrânci; împinsătură (violentă). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: brânci ghiont împinsătură
etimologie:
- Îmbrânci + -tură. DEX '98 DEX '09