opțiuni
  • info

8 definiții pentru împietrire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPIETRIRE s. f. Acțiunea de a (se) împietri și rezultatul ei. ♦ Fig. Încremenire, înmărmurire, înlemnire. ♦ Fig. Insensibilitate. – V. împietri.

ÎMPIETRIRE s. f. Acțiunea de a (se) împietri și rezultatul ei. ♦ Fig. Încremenire, înmărmurire, înlemnire. ♦ Fig. Insensibilitate. – V. împietri.

împietrire sf [At: MINEIUL (1776) 85 / S și: ~pet~ / Pl: ~ri / E: împietri] 1 Transformare în stană de piatră Si: împietroșare (1). 2 Întărire ca piatra Si: împietroșare (2). 3 (Fig) Insensibilitate. 4 Înțepenire. 5 Încetare a oricărei mișcări Si: împietroșare (5). 6 (Reg) Strepezire a dinților Si: împietroșare (6). 7 (Îrg) Nuanțare cu ajutorul unui colorant mineral ca o piatră Si: împietroșare (7). 8 (Mpp; îs) ~ea vinelor Aterom.

ÎMPIETRIRE, împietriri, s. f. Acțiunea de a (se) împietri și rezultatul ei. 1. Încremenire, înlemnire, înmărmurire. Biruise prima clipă de împietrire și dăduse buzna la ea. DUMITRIU, N. 126. 2. Fig. Stare de nesimțire sufletească; insensibilitate. Cînd rămăsei singur, nu știu dacă durerea, dezgustul de viață sau împietrirea, ce însoțește un trai fără de nădejde, năvăliră fiecare în parte sau dacă toate deodată puseră stăpînire pe sufletul și inima mea. HOGAȘ, M. N. 43. În locul fericirii, capătă pizmă și împietrire. NEGRUZZI, S. I 56.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împietrire (desp. -pie-tri-) s. f., g.-d. art. împietririi

împietrire (-pie-tri-) s. f., g.-d. art. împietririi

împietrire s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. împietririi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPIETRIRE s. 1. v. petrificare. 2. v. înmărmurire.

ÎMPIETRIRE s. încremenire, înlemnire, înmărmurire, înțepenire, petrificare, (înv. și pop.) mărmurire.

Intrare: împietrire
împietrire substantiv feminin
  • silabație: îm-pie-tri-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împietrire
  • ‑mpietrire
  • împietrirea
  • ‑mpietrirea
plural
  • împietriri
  • ‑mpietriri
  • împietririle
  • ‑mpietririle
genitiv-dativ singular
  • împietriri
  • ‑mpietriri
  • împietririi
  • ‑mpietririi
plural
  • împietriri
  • ‑mpietriri
  • împietririlor
  • ‑mpietririlor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împietrire, împietririsubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) împietri și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pietrificare
    • 1.1. figurat Mărmurire, încremenire, înlemnire, înmărmurire, înțepenire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: mărmurire încremenire înlemnire înmărmurire înțepenire
      • format_quote Biruise prima clipă de împietrire și dăduse buzna la ea. DUMITRIU, N. 126. DLRLC
    • 1.2. figurat Insensibilitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: insensibilitate
      • format_quote Cînd rămăsei singur, nu știu dacă durerea, dezgustul de viață sau împietrirea, ce însoțește un trai fără de nădejde, năvăliră fiecare în parte sau dacă toate deodată puseră stăpînire pe sufletul și inima mea. HOGAȘ, M. N. 43. DLRLC
      • format_quote În locul fericirii, capătă pizmă și împietrire. NEGRUZZI, S. I 56. DLRLC
etimologie:
  • vezi împietri DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.