înmărmurire sf [At: ZILOT, CRON. 69 / Pl: ~ri / E: înmărmuri] 1 (Mtp) Transformare în marmură. 2 (Fig) Nemișcare de groază, de frică etc. 3 (Fig) Uimire.

A ÎNMĂRMURI ~esc 1. intranz. 1) A-și pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unei emoții puternice); a rămâne nemișcat; a încremeni; a înlemni; a împietri. ~ de groază. 2) A deveni stană (de piatră). 2. tranz. pop. A preface în stană (de piatră). /în + marmură

ÎNMĂRMURIRE s. 1. v. petrificare. 2. împietrire, încremenire, înlemnire, înțepenire, paralizare, (fig.) înghețare. (~ cuiva de spaimă.)

ÎNMĂRMURIRE s. împietrire, încremenire, înlemnire, înțepenire, petrificare, (înv, și pop.) mărmurire. (~ unui personaj din basme.)