7 definiții pentru împlinit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPLINIT, -Ă, împliniți, -te, adj. 1. (Despre noțiuni de timp) Întreg, complet. 2. (Despre oameni) Bine făcut, proporționat. ♦ Durduliu, grăsuț. – V. împlini.
ÎMPLINIT, -Ă, împliniți, -te, adj. 1. (Despre noțiuni de timp) Întreg, complet. 2. (Despre oameni) Bine făcut, proporționat. ♦ Durduliu, grăsuț. – V. împlini.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împlinit1 sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: împlini] 1-3 Împlinire (1-3). 4 (Imp) Înlocuire. 5 (Imp) Compensare. 6-10 Împlinire (6-10). 11 Îngrășare. 12-26 Împlinire (12-26). 27 (Înv; pex) Faptă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împlinit2, ~ă a [At: CONACHI, P. 295 / Pl: ~iți, ~e / E: împlini] 1 (Înv; d. un gol) Umplut2. 2 (Înv; d. un recipient) Plin. 3 (D. o lipsă) Lichidat2. 4 (Imp) înlocuit2. 5 (Imp) Compensat. 6 (Înv; d. locuri neocupate) Completat2. 7 Ajuns la numărul cerut. 8 (D. fracții) Completat până devine număr întreg. 9 (D. o vârstă) La care s-a ajuns. 10 (D. vreme) Ajuns la un anumit termen. 11 (D. trupul oamenilor) Îngrășat2. 12 (D. o datorie) Din care s-a achitat ultimul rest. 13 (Înv; d. un datornic) Executat2. 14 (D. o însărcinare sau misiune) Dus la bun sfârșit. 15 (înv; d. un formular) Completat. 16 (D. un vis, o dorință) Îndeplinit2. 17 (D. un scop) Realizat2. 18 (D. capricii) Satisfăcut2. 19 (D. nevoi) Îndestulat2. 20 (D. promisiuni) Ținut2. 21 (D. legi, dispoziții) Respectat2. 22 (D. porunci) La care cineva s-a supus. 23 (D. funcții) Îndeplinit2. 24 (D. condamnări) Executat2. 25 (D. formalități) Îndeplinit2. 26 (înv; pex) Terminat2. 27 (înv; pex) înfăptuit2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPLINIT, -Ă, împliniți, -te, adj. 1. (Despre noțiuni de timp) Întreg, complet. De-o săptămînă împlinită, Ana alerga de la croitoreasă la modistă. C. PETRESCU, C. V. 168. Au trecut șase luni împlinite. SAHIA, N. 93. 2. (Despre oameni) Durduliu, grăsuț, rotunjit. Tînără persoană care mă onorase cu vecinătatea ei era... mai împlinită. GALACTION, O. I 57. Nu e mică, nu e mare, nu-i subțire, ci-mplinită. EMTNESCU, O. I 159.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPLINIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎMPLINI și A SE ÎMPLINI. 2) (despre noțiuni de timp) Care este întreg, complet. O lună ~tă. /v. a (se) împlini
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMPLINIT adj. 1. complet, întreg. (Are cinci ani ~ți.) 2. deplin, încheiat, întreg. (Zece ani ~ți.) 3. completat, întregit, rotunjit. (Sumă ~.) 4. v. gras. 5. v. îndeplinit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPLINIT adj. 1. complet, întreg. (Cinci ani ~.) 2. deplin, încheiat, întreg. (Zece ani ~.) 3. completat, întregit, rotunjit. (Sumă ~.) 4. gras, plin, rotund, rotunjit. (Brațe ~.) 5. îndeplinit, înfăptuit, realizat, satisfăcut. (Un vis ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
împlinit, împlinităadjectiv
-
- De-o săptămînă împlinită, Ana alerga de la croitoreasă la modistă. C. PETRESCU, C. V. 168. DLRLC
- Au trecut șase luni împlinite. SAHIA, N. 93. DLRLC
-
- 2. (Despre oameni) Bine făcut. DEX '09 DEX '98sinonime: proporționat
-
- Tînăra persoană care mă onorase cu vecinătatea ei era... mai împlinită. GALACTION, O. I 57. DLRLC
- Nu e mică, nu e mare, nu-i subțire, ci-mplinită. EMINESCU, O. I 159. DLRLC
-
-
etimologie:
- împlini DEX '98 DEX '09