9 definiții pentru împovărat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPOVĂRAT, -Ă, împovărați, -te, adj. Încărcat cu o povară; îngreunat. ♦ Fig. Copleșit de tristețe, tulburat de frământări sufletești. – V. împovăra.
împovărat, ~ă a [At: (a. 1827) URICARIUL VII, 94 / V: (înv) împăv~, împohor~, împovor~ / Pl: ~ați, ~ă / E: împovăra] 1 Încărcat cu poveri. 2 Care și-a asumat o povară. 3 Copleșit2. 4 Care a primit o misiune grea. 5 (D. femei) Însărcinată. 6 (Fig) Năpădit de tristețe. 7 (Fig) Năpădit de frământări sufletești.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPOVĂRAT, -Ă, împovărați, -te, adj. Încărcat cu o povară; îngreunat. ♦ Fig. Năpădit de tristețe, tulburat de frământări sufletești. – V. împovăra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPOVĂRAT, -Ă, împovărați, -te, adj. Încărcat cu povară, îngreuiat. Carul împovărat rămăsese cu mult în urmă. SADOVEANU, O. VII 56. ◊ Fig. După ce povesti toate, rămase împovărat la locul său și-i tremurară mînile. SADOVEANU, Z. C. 272. Nu și-ar putea plăti trecutul întreg și ar mai rămînea împovărați și pentru viitor. REBREANU, R. I 261. Sufletu-mi împovărat De-o iubire moartă, Se ridică nempăcat Și cu el o poartă. TOPÎRCEANU, B. 84.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
împăvărat, ~ă a vz împovărat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împohorat, ~ă a vz împovărat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împovorat, ~ă a vz împovărat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMPOVĂRAT adj. greu, încărcat, îngreuiat, îngreunat. (Avea spatele ~ de...)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPOVĂRAT adj. greu, încărcat, îngreuiat, îngreunat. (Avea spatele ~ de...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
împovărat, împovăratăadjectiv
-
- Carul împovărat rămăsese cu mult în urmă. SADOVEANU, O. VII 56. DLRLC
- După ce povesti toate, rămase împovărat la locul său și-i tremurară mînile. SADOVEANU, Z. C. 272. DLRLC
- Nu și-ar putea plăti trecutul întreg și ar mai rămînea împovărați și pentru viitor. REBREANU, R. I 261. DLRLC
- Sufletu-mi împovărat De-o iubire moartă, Se ridică nempăcat Și cu el o poartă. TOPÎRCEANU, B. 84. DLRLC
- 1.1. Copleșit de tristețe, tulburat de frământări sufletești. DEX '09
-
etimologie:
- împovăra DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.