împăuna [At: RUSSO, S. 103 / V: păuna, păuni / P: ~pă-u~ / Pzi: ~nez / E: în- +păun cf fr pavaner] 1 vt A pune pene (de păun) la pălărie. 2 vt (Pex) A împodobi. 3 vt (Pex) A împestrița. 4 vr (Fig) A se făli.

ÎMPĂUNA, împăunez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A face paradă (de ceva); a se fuduli, a se făli (cu ceva ce aparține altuia). S-a împăunat cu un trofeu pe care nu l-a dobîndit el. Steagul fusese cucerit, de un soldat. PAS, L. I 328. Auzind băiatul nostru că ucigașii lui se împăunau cu isprăvile sale, se scîrbi foarte mult. POPESCU, B. II 103.

A SE ÎMPĂUNA mă ~ez intranz. 1) A deveni (foarte) fudul (ca un păun); a se înfumura; a se îngâmfa. ~ cu succesele altuia. 2) A-și da importanță; a se umfla în pene; a se semeți; a se înfumura; a se îngâmfa. [Sil. -pă-u-] /în + păun

împăunéz (mă) v. refl. (d. păun). Mă fudulesc cu, mă îngînf de: se împăunează cu numele de nobil.

împăuna (a se ~) (desp. -pă-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă împăunez, 3 se împăunează; conj. prez. 1 sg. să mă împăunez, 3 să se împăuneze; imper. 2 sg. afirm. împăunează-te; ger. împăunându-mă

!împăuna (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăunează

împăuna vb. (sil. -pă-u-), ind. prez. 1 sg. împăunez, 3 sg. și pl. împăunează; conj. prez. 3 sg. și pl. împăuneze

ÎMPĂUNA vb. v. îngâmfa.

ÎMPĂUNA vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se înfumura, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri, a se semeți, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atîta!)

împăuna, împăunez v. r. a se făli, a se mândri, a se fuduli