opțiuni
  • info

12 definiții pentru încercui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCERCUI, încercuiesc, vb. IV. Tranz. A strânge (ca) într-un cerc; a înconjura din toate părțile. ♦ A face, a trasa cercuri (în jurul a ceva). – În + cerc + suf. -ui.

ÎNCERCUI, încercuiesc, vb. IV. Tranz. A strânge (ca) într-un cerc; a înconjura din toate părțile. ♦ A face, a trasa cercuri (în jurul a ceva). – În + cerc + suf. -ui.

încercui vt [At: DA / P: ~cu-i / Pzi: ~esc / E: în- + cercui] 1 (Înv) A strânge cu cercuri un vas, un butoi etc. 2 A strânge (ca) într-un cerc. 3 A înconjura din toate părțile. 4 A trasa cercuri.

ÎNCERCUI, încercuiesc, vb. IV. Tranz. A strînge într-un cerc sau ca într-un cerc, a strînge din toate părțile; a înconjura; fig. a împresura. A încercui armata dușmană. ▭ Rămase mut, privind în lături, cu ochii încercuiți de lacrimi. MIRONESCU, S. A. 126. ◊ (Poetic) Rotundul de lumină al lămpii peste foi Încercuiește alte visări și alte cînturi. DEȘLIU, G. 6.

ÎNCERCUI vb. IV tr. A strînge ca într-un cerc; a înconjura din toate părțile; (fig.) a împresura. [Pron. -cu-i, p. i. -iesc. / < în- + cerc, cf. fr. encercler].

ÎNCERCUI vb. tr. a strânge ca într-un cerc; a înconjura din toate părțile; (fig.) a împresura. (după fr. encercler)

A ÎNCERCUI ~iesc tranz. 1) A înconjura cu un cerc; a strânge într-un cerc. ~ un poloboc. 2) A cuprinde din toate părțile (ca într-un cerc); a înconjura; a împrejmui; a împresura. 3) (fortificații, trupe inamice etc.) A înconjura pentru a scoate din luptă; a împresura. /în + cerc + suf. ~ui

*încercuĭésc v. tr. (d. cerc și cercuĭesc; fr. encercler, a înconjura c’un cerc, și cerner, a împresura). Înconjor, împresor, asediez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încercui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încercuiesc, 3 sg. încercuiește, imperf. 1 încercuiam; conj. prez. 1 sg. să încercuiesc, 3 să încercuiască

încercui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încercuiesc, imperf. 3 sg. încercuia; conj. prez. 3 să încercuiască

încercui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încercuiesc, imperf. 3 sg. încercuia; conj. prez. 3 sg. și pl. încercuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCERCUI vb. 1. a împresura, a înconjura, a învălui, (înv. și pop.) a cuprinde, (înv.) a împrejura. (L-au ~ pe dușman.) 2. v. asedia. 3. v. înconjura.

ÎNCERCUI vb. 1. a împresura, a înconjura, a învălui, (înv. și pop.) a cuprinde, (înv.) a împrejura. (L-au ~ pe dușman.) 2. a asedia, a împresura, a înconjura, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a închide, a înveriga. (Dușmanul a ~ cetatea.) 3. a împresura, a înconjura, (fig.) a încinge. (Munții ~ cîmpia.)

Intrare: încercui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încercui
  • ‑ncercui
  • încercuire
  • ‑ncercuire
  • încercuit
  • ‑ncercuit
  • încercuitu‑
  • ‑ncercuitu‑
  • încercuind
  • ‑ncercuind
  • încercuindu‑
  • ‑ncercuindu‑
 singular plural
  • încercuiește
  • ‑ncercuiește
  • încercuiți
  • ‑ncercuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încercuiesc
  • ‑ncercuiesc
 (să)
  • încercuiesc
  • ‑ncercuiesc
  • încercuiam
  • ‑ncercuiam
  • încercuii
  • ‑ncercuii
  • încercuisem
  • ‑ncercuisem
a II-a (tu)
  • încercuiești
  • ‑ncercuiești
 (să)
  • încercuiești
  • ‑ncercuiești
  • încercuiai
  • ‑ncercuiai
  • încercuiși
  • ‑ncercuiși
  • încercuiseși
  • ‑ncercuiseși
a III-a (el, ea)
  • încercuiește
  • ‑ncercuiește
 (să)
  • încercuiască
  • ‑ncercuiască
  • încercuia
  • ‑ncercuia
  • încercui
  • ‑ncercui
  • încercuise
  • ‑ncercuise
plural I (noi)
  • încercuim
  • ‑ncercuim
 (să)
  • încercuim
  • ‑ncercuim
  • încercuiam
  • ‑ncercuiam
  • încercuirăm
  • ‑ncercuirăm
  • încercuiserăm
  • ‑ncercuiserăm
  • încercuisem
  • ‑ncercuisem
a II-a (voi)
  • încercuiți
  • ‑ncercuiți
 (să)
  • încercuiți
  • ‑ncercuiți
  • încercuiați
  • ‑ncercuiați
  • încercuirăți
  • ‑ncercuirăți
  • încercuiserăți
  • ‑ncercuiserăți
  • încercuiseți
  • ‑ncercuiseți
a III-a (ei, ele)
  • încercuiesc
  • ‑ncercuiesc
 (să)
  • încercuiască
  • ‑ncercuiască
  • încercuiau
  • ‑ncercuiau
  • încercuiră
  • ‑ncercuiră
  • încercuiseră
  • ‑ncercuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încercui, încercuiescverb

  • 1. A strânge (ca) într-un cerc; a înconjura din toate părțile. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: împrejmui înconjura
    • format_quote A încercui armata dușmană. DLRLC
    • format_quote Rămase mut, privind în lături, cu ochii încercuiți de lacrimi. MIRONESCU, S. A. 126. DLRLC
    • format_quote poetic Rotundul de lumină al lămpii peste foi Încercuiește alte visări și alte cînturi. DEȘLIU, G. 6. DLRLC
    • 1.1. figurat Împresura. DLRLC DN
      sinonime: împresura
    • 1.2. A face, a trasa cercuri (în jurul a ceva). DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.