împresura vt [At: VARLAAM, C. 323₁ / V: (înv) ~săra, (cscj) ~ri / Pzi: împresor (înv) împresur / E: în- + lat pressuro, -are] 1 A înconjura din toate părțile. 2 A cuprinde cu brațele Si: a îmbrățișa. 3 (Înv) A deposeda pe cineva în mod abuziv. 4 (Înv) A strivi ceva sub greutatea proprie sau a unui obiect. 5 (Înv) A sugruma. 6 (Înv) A acoperi cu pământ. 7 A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor Si: a înăbuși. 8 (Fig) A copleși. 9 (Jur) A uzurpa. 10 A încercui pentru a prinde. 11 A asedia.

ÎMPRESURA, împresor, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile, a încadra. Barba rară, pîrlită, părul în șuvițe lungi, împresurau un obraz galbăn și doi ochi arzători în orbite negre. SADOVEANU,. III 120. Dar zîna Latona se jură pe cerurile fără margini de pre capul ei, pe pămîntul nemăsurat ce o împresoară. ODOBESCU, S. III 293. ◊ Fig. După cîntece urmau tăceri adînci în noaptea caldă, cu toții rămîneau fără cuvinte în farmecul lunii, care-i împresura. SADOVEANU, O. IV 81. Plăsmuiri din basme M-au împresurat? Aripi de fantasme Poate-au scuturat Aur peste ele? IOSIF, V. 132. O liniște ca de vis mă împresoară, nu zăresc o pasăre zburînd. VLAHUȚĂ, O. A. II 178. ♦ A năpădi. Căsuța cea hîrbuită și împresurată de mărăcini. SBIERA, P. 156. ♦ (Determinat prin «cu brațele», «cu mîinile» etc.) A cuprinde, a îmbrățișa. Mă lăsă de musteață, mă împresură cu amîndouă mînile pe după gît, își vîrî capu-i mic subt marginile pălăriei mele. HOGAȘ, M. N. 19. 2. A încercui, a asedia. Pedestrimea romînească și ungurească, împresurată din toate părțile de călărimea turcească. BĂLCESCU, O. I 26. Cînd o da soarele-n de seară, Mare oaste vă-mpresoară. TEODORESCU, P. P. 175. ◊ Fig. Vîntul, frigul și furtuna Pre copii împresura. NEGRUZZI, S. II 58. Dar la biruri Mi-l punea Și haraciuri Că-i cerea, Mare greu l-împresura. TEODORESCU, P. P. 676. – Prez. ind. și: împresur (EMINESCU, O. I 201).

A ÎMPRESURA împresor tranz. 1) A cuprinde din toate părțile; a înconjura; a încercui; a împrejmui. ~ o cetate. 2) fig. A cuprinde cu brațele; a îmbrățișa. 3) (fortificații, trupe inamice etc.) A înconjura pentru a scoate din luptă; a încercui. 4) înv. A deposeda în mod abuziv. /<lat. impressoriare

împresurà v. 1. a înconjura cu armată dușmanii: împresurară cetatea; 2. a înconjura în genere: tot ce ne împresoară; 3. a coprinde de o dată: ce boală te împresoară? POP.; 4. a coprinde pe nedrept, a încălca în averea altuia. [Lat. *PRESSULARE, din PRESSUS, înghesuit].

împresuri v vz împresura

împresór (vest) și împrésur (est), a -urá v. tr. (lat. *pressúro, d. pressúra, apesare, presiune. – Împresor, -orĭ, -oară; să -oare. V. presiune, com-prim, screm). Vechĭ. Îmbulzesc, grămădesc: mulțimea îl împresura pe Hristos. Înăduș, sufoc: spiniĭ împresurară sămînța. Asupresc, constrîng. Atac, Cotropesc, uzurp. Azĭ. Înconjor, cuprind, învălesc: aeru ne împresoară din toate părțile. Asediez (o cetate, un loc).

împresura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresor, 2 sg. împresori, 3 împresoară; conj. prez. 1 sg. să împresor, 3 să împresoare; imper. 2 sg. afirm. împresoară

împresura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împresor, 3 împresoară; conj. prez. 3 să împresoare

împresura vb., ind. prez. 1 sg. împresor, 3 sg. și pl. împresoară; conj. prez. 3 sg. și pl. împresoare

împresura (ind. prez. 1 sg. împresor, 3 sg. și pl. împresoară, conj. împresoare)

împresor, -soară 3, -soare 3 conj.

ÎMPRESURA vb. 1. v. încercui. 2. v. asedia. 3. v. înconjura. 4. v. copleși. 5. v. năpădi. 6. (fig.) a înfășura, a învălui. (Întunericul ne ~.)

ÎMPRESURA vb. v. asfixia, înăbuși, încălca, îneca, sufoca, sugruma, uzurpa.

ÎMPRESURA vb. 1. a încercui, a înconjura, a învălui, (înv. și pop.) a cuprinde, (înv.) a împrejura. (L-au ~ din toate părțile.) 2. a asedia, a încercui, a înconjura, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a închide, a înveriga. (Au ~ cetatea; îl ~ pe inamic.) 3. a încercui, a înconjura, (fig.) a încinge. (Munții ~ cîmpia.) 4. a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) năpădi, a(-l) prinde. (Îl ~ gîndurile.) 5. a năpădi. (Buruienile au ~ grădina.) 6. (fig.) a înfășura, a învălui. (Întunericul ne ~.)

împresura vb. v. ASFIXIA. ÎNĂBUȘI. ÎNCĂLCA. ÎNECA. SUFOCA. SUGRUMA. UZURPA.

împresura (împresor, împresurat), vb. – 1. A apăsa, a face presiune. – 2. A copleși, a împovăra, a strînge cu ușa. – 3. A sufoca. – 4. A asedia, a încercui. – 5. A invada, a ocupa. – 6. A asupri, a umili. Probabil din lat. pressus „greutate, apăsare”, al cărui rezultat rom., *pres, nu s-a păstrat. De la pl. său, *presuri, s-a putut forma împresura, ca de la gînduri, îngîndura, sau de la fumuri, înfumura. După Cipariu, Gram., I, 140 (urmat de Pușcariu 792 și DAR), din lat. pressura „apăsare”, prin intermediul unui der. *pressurāre; după Candrea-Dens., 825, din lat. pressōrium, prin intermediul unui der. *impressoriāre; după Koerting 4789, din lat. *impressulāre. – Der. împresurător, adj. (grabnic, presant); împresurătură, s. f. (înv., asuprire; împilare); despresura, vb. (a ridica asediul; a desprinde; a face să înceteze presiunea).