încurcat², ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 237 / Pl: ~ați, ~e / E: încurca] 1 (D. fire, ață, etc.) Amestecat și înnodat cu alte fire Si: încâlcit² (1). 2 (D. drumuri) Greu de găsit. 3 (D. urme) Neclar. 4 (D. acțiuni, idei) Greu de urmărit. 5 Neclar. 6 (Îe) A lăsa ceva ~ sau a o lăsa ~ă A lăsa o problemă nelămurită. 7 (Îae) A renunța la rezolvarea unei probleme. 8 (D. oameni) Care nu știe cum să se comporte, ce atitudine să adopte, din cauza emoției, a confuziei, a surprizei, etc. Si: jenat, stânjenit, stingherit. 9 (Fig) Tulburat. 10 (Fig) Nesigur. 11 Implicat într-o situație dificilă din care nu se poate ieși. 12 (Fig) Prins în mrejele cuiva.

ÎNCURCAT, -Ă, încurcați, -te, adj. I. 1. (Despre fire, ață, păr etc.) Încîlcit, amestecat. Comandantul Onofrei, cel cu plete încurcate... Se zbătea, ca-n ceasul morții. COȘBUC, P. I 328. Și-mi porți coadă pieptănată, Cu beteală încurcată. SEVASTOS, N. 163. 2. (Despre drumuri) Greu de găsit, de urmărit; întortocheat. V-ați depărtat de mahalaua voastră și v-ați pomenit mai spre centru, pe străzi încurcate, cu case mari. PAS, Z. I 73. Drumurile... erau puțin cunoscute și foarte încurcate. CREANGĂ, P. 184. De urat am mai ura, Dar ne temem c-a-nsera, Și-s cărările-ncurcate. ALECSANDRI, P. P. 103. II. 1. (Despre idei, acțiuni etc. în curs de desfășurare) Greu de urmărit, confuz, complicat, neclar. Studentul începu să vorbească pe nerăsuflate, povestind o istorie încurcată. DUMITRIU, V. L. 78. Treburile astea încurcate au să mă albească, au să mă înnebunească. DEMETRIUS, C. 19. Acțiunea e încurcată, șovăielnică, lipsită de logică. GHEREA, ST. CR. II 280. O poveste lungă și-ncurcată. EMINESCU, N. 67. ◊ Expr. A lăsa (ceva) încurcat sau a o lăsa încurcată = a lăsa un lucru nelămurit, a nu se mai ocupa de o chestiune neclară; a se lăsa păgubaș. Măria-ta, vorbim și noi. – Ei, las-o încurcată! COȘBUC, P. I 196. [Controversa] să o lăsăm și de astă dată încurcată. ODOBESCU, S. III 68. 2. (Despre oameni) Stingherit, jenat, tulburat. Jandarmul încurcat și strein... nu știa ce să facă. C. PETRESCU, C. V. 36. Filip se văzu încurcat, nu se așteptase la asta. SAHIA, N. 32. Evident, nu m-am îndoit de trupe, zise Baloleanu, puțin încurcat. REBREANU, R. II 227. Cu tot planul făcut în grabă, se simțea cam încurcat, neștiind cum să înceapă, pentru ca să ajungă la țintă. BART, E. 270.

ÎNCURCAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCURCA și A SE ÎNCURCA. 2) (despre drumuri, străzi etc.) Care are multe cotituri, întorsături. 3) și adverbial (despre idei, acțiuni etc.) Care este greu de înțeles, de urmărit. Poveste ~tă. 4) (despre persoane și despre manifestările lor) Care nu se simte liber în acțiuni. /v. a (se) încurca

ÎNCURCAT adj. 1. amestecat, încâlcit. (Fire textile ~.) 2. v. încâlcit. 3. v. dezorientat. 4. v. complicat. 5. v. confuz. 6. v. fâstâcit. 7. v. stingherit.

ÎNCURCAT adj. 1. amestecat, încîlcit. (Fire textile ~.) 2. încîlcit, întortocheat, sucit. (Fraze ~.) 3. derutat, descumpănit, dezorientat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livr.) deconcertat, (înv. și fam.) sastisit. (A rămas complet ~.) 4. complicat, încîlcit. (Trebuie descurcată această problemă ~.) 5. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încîlcit, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.) 6. fîstîcit, intimidat, zăpăcit, (reg.) teșmenit, (Olt. și Munt.) rătutit. (Om ~.) 7. jenat, stingherit, stînjenit, (rar) strîmtorat. (Se simțea ~.)