ÎNCURCĂTURĂ, încurcături, s. f. 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de ață etc. ◊ Încurcătură de mațe = ocluzie intestinală. 2. Situație complicată, neplăcută; bucluc. ♦ Confuzie. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă. ♦ Jenă, tulburare. – Încurca + suf. -ătură.

încurcătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 183/2 / Pl: ~ri / E: încurca + ~(ă)tură] 1 Amestecătură de fire, de ață etc. Si: (înv) încurcală (1). 2 (Med; pop; îs) ~ de mațe Ocluzie intestinală. 3 Situație complicată, neplăcută. 4 Necaz. 5 (Rar) Confuzie. 6 (Îe) Din ~ în împleticire Dintr-o situație rea în alta și mai rea. 7 (Îe) A pune pe cineva în ~ A pune pe cineva într-o situație din care nu mai știe cum să iasă. 8 (Fig) Jenă. 9 (Fig) Tulburare. 10 (Rar) Legătură amoroasă. 11 (Înv) Uneltire.

ÎNCURCĂTURĂ, încurcături, s. f. 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de ață etc. ◊ Încurcătură de mațe = ocluziune intestinală. 2. Situație complicată, neplăcută; bucluc ♦ Confuzie. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă. ♦ Jenă, tulburare. – Încurca + suf. -ătură.

ÎNCURCĂTURĂ, încurcături, s. f. 1. Situație încurcată, complicată, neplăcută; belea, bucluc. Ce încurcătură iese dintr-o vorbă aruncată. REBREANU, R. I 109. Iaca în ce încurcătură am intrat. CREANGĂ, P. 201. Ce ciudată întrebare! Ce ciudată-ncurcătură! CONACHI, P. 274. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune (pe cineva) într-o situație grea. 2. Amestecătură, încîlcire. Aleg vînatul de prin încurcăturile ațelor și-l pun în traistele pentru pește. ȘEZ. IV 115. ◊ Fig. În urmă-i rămăsese încurcătura de glasuri și rîsete. DUMITRIU, N. 262. ◊ (Med. pop.) Încurcătură de mațe = ocluzie intestinală. 3. Jenă, tulburare. Titu văzu încurcătura lin și avu un cuțit în inimă. REBREANU, R. I 155.

ÎNCURCĂTURĂ ~i f. 1) Obiect cu părțile componente încurcate; încâlcitură. 2) Situație complicată și neplăcută; bucluc. În ce ~ am intrat! 3) Lipsă de claritate; stare confuză; confuzie; încâlcitură. 4) Stare de timiditate. [G.-D. încurcăturii] /a încurca + suf. ~ătură

încurcătură f. rezultatul încurcării; complicațiune, confuziune.

îmcurcătúră f., pl. ĭ. Încurcală, complicațiune, dezordine, confuziune: căderea uneĭ ploĭ produsese mare îmcurcătură la sărbare.

încurcătură s. f., g.-d. art. încurcăturii; pl. încurcături

încurcătură s. f., g.-d. art. încurcăturii; pl. încurcături

încurcătură s. f., g.-d. art. încurcăturii; pl. încurcături

ÎNCURCĂTURĂ s. 1. v. încâlcitură. 2. v. amestecătură. 3. v. babilonie. 4. v. complicație. 5. v. confuzie. 6. v. dezorientare. 7. v. necaz. 8. v. pățanie. 9. v. impas. 10. v. jenă.

ÎNCURCĂTURĂ s. 1. încîlcitură, întortochetură. (~ unei fraze.) 2. amestecătură, încîlceală, încîlcire, încîlcitură, (livr.) mixtură, (înv.) zăminteală, zămintitură, (fam.) bălmăjeală, mișmaș, talmeș-balmeș. (Era o ~ de nedescris.) 3. babilonie, dezordine, haos, zăpăceală, (înv.) vavilonie. (Nu te mai poți descurca în ~ asta.) 4. complicație, încîlceală. (S-a ivit o ~ în rezolvarea problemei.) 5. confuzie, zăpăceală, (Transilv.) îngăimăceală. (S-a produs o ~.) 6. derută, descumpănire, dezorientare, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livr.) deconcertare. (Starea de ~ a cuiva.) 7. belea, bucluc, dandana, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. și pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. și Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (A dat de o mare ~.) 8. pățanie, poznă, (pop. și fam.) tărășenie, (fam.) comedie, dandana, istorie. (Ce ~ a avut de trăit!) 9. dificultate, impas, (fig.) strîmtoare, (înv. și pop. fig.) strîmtorare, strîmtoreală, (înv. fig.) strîmtură, strînsoare. (Scoate-l din ~.) 10. jenă, (înv.) stenahorie. (~ financiară.)

ÎNCURCĂTURĂ DE MAȚE s. v. ileus, ocluziune intestinală.

încurcătură de mațe s. v. ILEUS. OCLUZIE INTESTINALĂ.

a scoate (pe cineva) din încurcătură expr. a ajuta (pe cineva) să iasă dintr-o situație dificilă.

încurcătură de mațe expr. (pop.) ocluzie intestinală.