BUCLUC, buclucuri, s. n. 1. (Pop. și fam.) Situație neplăcută, încurcată, în care se află cineva; belea, încurcătură, necaz. ♦ Ceartă, discordie. 2. (Reg.; la pl.) Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează bagajul lui. [Var.: (reg.) bocluc s. n.] – Din tc. bokluk.

bucluc sn [At: JAHRESBER. III, 314 / V: boc~, ~liuc, butliuc, blucug / Pl: ~uri / E: tc bokluk] 1 (Reg) Baligă. 2 (Reg; îe) A mânca ~ A spune minciuni. 3 (Reg; pex) Orice fel de gunoi. 4 (Reg; lpl) Obiecte neînsemnate Si: bichisuri^[1], mărunțișuri. 5 (Fig; prt) Bagaj. 6 (Fig) Faptă condamnabilă. 7 (Pfm) Situație neplăcută în care se află cineva Si: belea, necaz. 8 (Reg) Ceartă. 9 (Înv) Învălmășeală.

bucluc s.n. 1 (pop., fam.) Situație neplăcută în care se află cineva; încurcătură, necaz, (fam.) belea, daraveră. Nourul acela-i cu bucluc (SADOV.). 2 Ceartă, necaz, supărare, discordie. După bucluc umbli, peste bucluc ai dat (CR.). 3 (reg.; la pl.) Obiecte neînsemnate și fără mare valoare; catrafuse. Am găsit și secure pe sub buclucurile d-tale (CR.). 4 (reg.) Gunoi folosit ca îngrășămînt. • pl. -uri. și bocluc s.n. /<tc. bokluk „excremente”; „murdărie”.

BUCLUC, BOCLUC (pl. -ucuri, ‼ -uce) sn. 1 Băn. Trans. Gunoiu (în spec. de vită) ¶ 2 Încurcătură, belea; supărare, necaz: a da de ~; a băga în ~; a scăpa de ~; proverb: caută bocluc cu lumînarea aprinsă (ZNN.) ¶ 3 pl. Calabalîc, catrafuse, lucrușoare: își aveau ei buclucurile lor, ascunse în dosul stodoalei (GRIG.) [tc. bokluk].

BUCLUC, buclucuri, s. n. 1. (Pop. și fam.) Situație neplăcută, încurcată. În care se află cineva; belea, încurcătură, necaz. ♦ Ceartă, discordie. 2. (Reg.; la pl.) Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează bagajul lui. [Var.: (reg.) bocluc s. n.] – Din tc. bokluk.

BUCLUC, buclucuri, s. n. 1. Belea, încurcătură, necaz. Nourul acela-i cu bucluc. De-acu vine iarna. SADOVEANU, 23. Tii! Mare bucluc. Tocmai mie să mi se întîmple una ca asta. SEBASTIAN, T. 224. 2. Ceartă, discordie. După bucluc umbli, peste bucluc ai dat. CREANGĂ, P. 306. Caută bucluc (sau buclucul) cu luminarea. 3. (Mold., Bucov., mai ales la pl.) Obiecte neînsemnate, mărunțișuri. V. calabalîc, catrafuse. Nimerindu-se însă să aibă rămase în buclucurile sale numai două sticle de burgund (= vin) roșu, domnul abate ne-a biruit. SADOVEANU, Z. C. 17. Am găsit și secure, și frînghie... pe sub buclucurile d-tale. CREANGĂ, P. 134. ◊ (La sg., în construcții eliptice, precedat de negații) Lucru fără importanță, fleac, moft. Bre, bre, bre, dar ce omăt zdravăn! Iarnă, nu bucluc! CONTEMPORANUL, VIII 298. – Variantă: bocluc (ȘEZ. IV 4) s. n.

BUCLUC, buclucuri, s. n. 1. Belea, încurcătură, necaz. 2. Ceartă, discordie. 3. (Reg.; la pl.) Obiecte neînsemnate; mărunțișuri. V. calabalîc, catrafuse. [Var.: bocluc s. n.] – Tc. bokluk.

BUCLUC ~uri n. 1) Situație complicată și neplăcută; încurcătură. 2) Ciocnire de păreri sau de interese; neînțelegere; discordie. 3) la pl. pop. Obiecte de valoare neînsemnată aflate în posesia unei persoane (și constituind bagajul acesteia). [Sil. bu-cluc] /<turc. bokluk

bucluc n. Mold. V. bocluc.

buclúc V. bocluc.

blucug sn vz bucluc

bocluc sn vz bucluc

bucliuc sn vz bucluc

butliuc sn vz bucluc

bocluc s.n. v. bucluc.

BOCLUC 👉 BUCLUC.

bocluc (bucluc) n. 1. încurcătură, nevoie: se ține numai de boclucuri; 2. Mold. bagaj luat în grabă, catrafuse: am găsit și secure și frânghie, sub boclucurile d-tale CR.; 3. (Banat) bucliuc, gunoiu de îngrășat pământul. [Turc. BOKLUK, excremente, de unde sensul de încurcătură, belea].

boclúc n., pl. urĭ (turc. bokluk, murdărie). Ceartă, scandal: acest om se ține numaĭ de boclucurĭ. Belea, neplăcere, încurcăturăȚ alt bocluc acuma! Pl. Bagaje: cu boclucurile pe drum. – Și bucluc și (Arg.) burluc.

bucluc (fam.) (desp. bu-cluc) s. n., pl. buclucuri

bucluc (fam.) (bu-cluc) s. n., pl. buclucuri

bucluc s. n. (sil. -cluc), pl. buclucuri

bucluc, -curi.

BUCLUC s. v. necaz.

BUCLUC s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, gunoi, impuritate, învrăjbire, litigiu, murdărie, necurățenie, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.

bucluc s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. GUNOI. IMPURITATE. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

BUCLUC s. belea, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. și pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. și Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ pe el!)

Bucluc ≠ pace

bucluc (buclucuri), s. n. – 1. (Banat) Bălegar, îngrășămînt. – 2. (Mold.) Bunuri gospodărești, obiecte casnice. – 3. Necaz, neplăcere, încurcătură. – Var. bocluc. Tc. bokluk „bălegar” și „ceartă” (Șeineanu, II, 53; Lokotsch 329; Ronzevalle 53), cf. sb. bokluk „murdării”, bg. bokluk „bălegar”. Roesler 590 îl derivă incorect din tc. boklu „care face cute”. – Der. buclucaș, adj. (certăreț, gîlcevitor).

a da de bucluc / de dracu’ expr. a avea necazuri.

a vârî (pe cineva) în belea / în bucluc expr. a pricinui (cuiva) un necaz.