îndemânare sf [At: (a. 1773) URICARIUL, IV, 30/16 / V: ~dăm~ / Pl: ~nări / E: îndemâna] 1 (Înv) Comoditate. 2 (Înv; îla) De ~ Potrivit. 3 (Înv) Posibilitate. 4 (Înv) Prilej. 5 (Înv; îls) ~ de vreme Moment oportun. 6 (Înv) Ajutor. 7 Aptitudine. 8 Ușurință de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau a unei înclinații Si: abilitate, dibăcie, iscusință, îndemână (19), pricepere.

ÎNDEMÂNARE f. pop. Capacitate de a face totul cu ușurință și iscusință; dexteritate; abilitate; dibăcie; pricepere; măiestrie. O mare ~ în mânuirea condeiului. /v. a îndemâna

îndemânare f. înlesnire de a se folosi de ceva.

îndămănare sf vz îndemânare

îndămânare sf vz îndemânare

ÎNDĂMÎNARE s. f. v. îndemînare.

ÎNDEMÎNARE, îndemînări, s. f. Capacitatea de a face ceva în baza cunoașterii și a experienței; abilitate, dexteritate, iscusință. Era încasator în capitală, de-o îndemînare și de-o cinste cum... Săndulescu spunea că n-a mai pomenit de cînd îi el. VLAHUȚĂ, O. A. III 80. Călare pe schelele lor spînzurate sus... ei lucrează cu multă îndemînare. CARAGIALE, O. III 249. – Variantă: îndămînare (SBIERA, P. 304) s. f.

îndemănáre și îndemînáre f., pl. ărĭ (d. îndemînă. P. ă = î, cp. cu mănușă, mînă). Abilitate, ușurință în mînuirea lucrurilor. Comoditate, confort (Rar): îndemănarea uneĭ case.

îndemânare s. f., g.-d. art. îndemânării

îndemânare s. f., g.-d. art. îndemânării

îndemânare s. f., g.-d. art. îndemânării

ÎNDEMÂNARE s. 1. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, pricepere, știință, talent, ușurință, (pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv. și reg.) meșterie, (reg.) apucătură, pricepuție, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare ~ în mânuirea...) 2. v. măiestrie. 3. v. inteligență.

Îndemânare ≠ stângăcie, neîndemânare

ÎNDEMÎNARE s. 1. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, pricepere, știință, talent, ușurință, (pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv. și reg.) meșterie, (reg.) apucătură, pricepuție, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare ~ în mînuirea...) 2. artă, dibăcie, iscusință, măiestrie, meșteșug, pricepere, știință, talent. (Obiect făcut cu multă ~.) 3. agerime, deșteptăciune, dibăcie, inteligență, iscusință, istețime, pricepere. (~ unei persoane într-o împrejurare dată.)